Cu Nicușor sau cu Simion, viitorul economic al României este sumbru… -Comentariile săptămânii

Indiferent cine va câștiga alegerile prezidențiale, România se află deja într-un moment economic extrem de dificil. Efectele a cinci ani de crize succesive încep să se simtă din ce în ce mai clar. Discuțiile despre reforme, viziuni și promisiuni de campanie par din ce în ce mai deconectate de la realitatea financiară a țării. Economia nu mai are răbdare, nu mai oferă timp și nici spațiu de manevră. Este o realitate care va lovi direct, indiferent cine va ajunge la Cotroceni…

Știu că fiecăruia dintre candidații din turul II al alegerilor prezidențiale i s-a lipit deja câte o imagine de către electorat. Practic, fiecare are două: una de la susținători și cealaltă de la susținătorii adversarului. În ambele cazuri, o imagine este de salvator al nației, iar cealaltă de gropar. Dar, indiferent care dintre cei doi va ajunge președinte, soluțiile economice pe care va trebui să le aplice pentru a mai salva ce se poate salva vor trebui să fie drastice. Altfel, vom suferi rău de tot…

Problemele economice cu care ne confruntăm azi își au un început foarte clar în trecut. Ultimii cinci ani au fost marcați de amânări constante, de soluții temporare și de o lipsă acută de viziune. De la pandemie, la crizele energetice, inflaționiste și fiscale, România (prin guvernele pe care le-a avut) a reacționat mai degrabă instinctiv decât strategic. S-au împărțit compensații, s-au făcut ajustări pe hârtie, s-au rostogolit problemele de la un guvern la altul. Dar, în tot acest timp, datoria publică a crescut, capacitatea statului de a investi a scăzut, iar încrederea mediului de afaceri a fost erodată constant.

Cu părere de rău trebuie să o spun, dar alegerile prezidențiale din 2025 sunt întâmpinate cu o așteptare nerealistă. Un nou președinte nu ar putea, prin simpla sa prezență, să redreseze direcția economică. Nu mai există scurtături. România are nevoie de decizii dure, impopulare și coerente, nu de discursuri bune în dezbateri. Problema e că aceste decizii întârzie tocmai din lipsa unui consens politic și a unei guvernări stabile, aspecte care nici nu par aproape de a fi rezolvate, indiferent cine va câștiga turul doi.

Nicușor Dan vine cu un discurs despre ordine, reguli și tehnocrație, dar nu este clar dacă va avea sprijinul necesar pentru a influența marile decizii economice. George Simion mizează pe un val de nemulțumire și pe o retorică anti-sistem, dar această abordare, în absența unui plan economic solid, riscă să izoleze România într-un moment în care are nevoie disperată de încredere externă și sprijin financiar. În ambele scenarii, contextul economic rămâne același: presiuni fiscale, investiții blocate.

România nu este la începutul unei crize, ci în plină desfășurare a uneia. Alegerile nu vor rezolva nimic de la sine. Fără o voință politică autentică, fără un pact transpartinic minim pentru stabilitate economică, niciun lider nu va putea evita ceea ce urmează. Este momentul în care realitatea bate discursul, iar economia – indiferent de cine vine la putere – nu va mai ierta nicio ezitare.

Cineva, până la urmă, tot va ieși Președintele României. Contează mult ca, indiferent care dintre cei doi va fi, să reușească cât mai repede să îngroape problemele politice și să găsească soluții imediate, împreună cu întreaga clasă politică, pentru a evita dezastrul economic ce pare iminent. Oricum, va fi unul dintre cele mai grele mandate de președinte din istoria României.