De ce Aquatim și nu Meridian 22? Când se sparge conducta veche, nu-i de ajuns s-o vopsești…-Comentariile săptămânii


După ani de promisiuni, datorii uriașe și servicii tot mai slabe, societatea Meridian 22 a fost înlocuită de Aquatim. Deși tarifele sunt mai mari, alternativa era o rețea în colaps, fără investiții și fără viitor.

Discuția despre preluarea serviciilor de apă și canal în Lugoj de către Aquatim a fost însoțită, cum era de așteptat, de nemulțumiri legate de tarife. Da, este adevărat, prețul apei aproape s-a dublat față de cât plăteam până acum. Dar la fel de adevărat este că tarifele au crescut și în timpul în care serviciile erau încă în mâinile Meridian 22 SA, societate locală aflată într-o lungă agonie administrativă și financiară. Problema nu a fost niciodată doar prețul – ci faptul că, indiferent cât s-a plătit, rezultatele au fost aproape inexistente.

Augustin Bercean

Meridian 22 a mărit prețurile de mai multe ori în ultimul deceniu. Și de fiecare dată, s-a vorbit despre „aliniere la costuri”, despre „necesitatea întreținerii rețelei”, despre „presiunea scumpirii energiei”. Dar toate aceste explicații nu s-au tradus nici în conducte schimbate, nici în presiune mai bună, nici în canalizări mai eficiente.

În același timp, datoriile societății au crescut vertiginos, ajungând la peste 12 milioane de lei. Pierderile de apă în rețea depășeau 40%, iar intervențiile la avarii se făceau cu întârziere sau deloc. Mai grav, Meridian nici măcar nu putea accesa fonduri europene, nefiind eligibilă – o realitate care a condamnat-o la un cerc vicios: datorii – lipsă de investiții – servicii slabe – pierderi și mai mari.

În 2021, sub presiunea unei realități tot mai greu de ignorat, administrația condusă atunci de primarul Claudiu Buciu a făcut un pas confuz. S-a anunțat inițial că serviciile vor fi preluate de Aquatim, dar s-a făcut apoi o întoarcere bruscă. S-a creat o nouă firmă, „Apa și Canal Lugoj SRL”, cu scopul de a deveni o alternativă locală la Aquatim.

O mișcare grăbită (să nu-i spunem altfel…), fără fundament economic solid, fără infrastructură, fără angajați, fără investiții. Această societate, deși înființată cu acte în regulă, nu a prestat niciodată vreun serviciu, deși a fost bugetată de către Primărie cu o sumă care echivala cu bugetul total al Comunei Victor Vlad Delamarina. A fost, practic, o entitate goală, creată mai degrabă pentru a amâna inevitabilul. În acea perioadă, Lugojul a pierdut timp prețios și nu a făcut niciun pas înainte pentru rezolvarea problemelor reale.

Aquatim a venit în Lugoj cu o preluare asumată. Nu a fost o negociere a tarifelor cu Primăria Lugoj. A fost aplicată grila unică valabilă în toate zonele în care este operator este Aquatim. Este important de spus: Aquatim nu a majorat prețurile în Lugoj, ci doar a aplicat același tarif ca în Timișoara, Recaș, Jimbolia, Sânnicolau Mare sau Buziaș. Potrivit propriilor declarații, aceste tarife se situează în jumătatea inferioară a grilei naționale, în comparație cu alți operatori din țară. Adică nu sunt cele mai mici, dar nici de departe cele mai mari.

Este foarte important de înțeles că, chiar dacă Primăria Lugoj ar fi ales să continue cu Meridian 22, tot ar fi fost obligată să majoreze tarifele. Prețurile practicate de Meridian nu mai reflectau demult realitatea economică: costurile de operare crescuseră, pierderile din rețea erau enorme, penalitățile de mediu curgeau lunar, iar societatea nu avea nicio șansă de redresare fără infuzii majore de capital. Și partea și mai proastă era că, spre deosebire de Aquatim, Meridian nu putea atrage bani europeni, nu avea proiecte în lucru, nu avea capacitate de extindere sau de modernizare.

Adevărul, oricât de inconfortabil ar fi el pentru unii, e că Meridian a fost o societate disfuncțională de foarte mulți ani. Niciun primar – fie că vorbim de Francisc Boldea sau Claudiu Buciu – nu a luat o măsură clară și curajoasă de reformă. S-au făcut promisiuni, s-au dat declarații, dar în practică, serviciul public a fost lăsat să se stingă lent, în timp ce noi, lugojenii, suportam consecințele. Nimeni nu a tăiat în carne vie până acum.

Schimbarea propune costuri mari, dar costurile stagnării ar fi fost și mai mari decât cele ale schimbării. Lugojul nu putea merge mai departe cu o societate care își trăia ultimele zile în agonie, fără perspective. Cu Aquatim, orașul intră, totuși, în logica unui sistem regional, în care există capacitate de intervenție, acces la fonduri nerambursabile și, mai ales, o șansă reală la modernizare. Apa nu e gratis nicăieri, dar măcar acum există șansa ca ceea ce se plătește să se vadă în serviile oferite.

Lasă un comentariu

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑