Podul de la Tapia s-a prăbușit. Muzeograful lugojean Gaidoș acuză, dar și el e acuzat. Cine are dreptate?

Prăbușirea Podului de la Tapia, pe 16 septembrie 2025, a transformat o problemă tehnică într-un scandal local cu accente politice. Între suspiciuni de demolare mascată și dispute privind protejarea patrimoniului, muzeograful lugojean, Oliviu-Cristian Gaidoș, a fost împins în prim-plan, deși, practic, rolul său a fost strict profesional.

Podul, ridicat în 1882 din cărămidă și piatră, a fost timp de peste un secol legătura directă dintre Lugoj și satele Tapia, Măguri și Cireșu. În 2023, expertizele l-au declarat nesigur, iar Consiliul Județean Timiș a închis circulația. În paralel, s-a lansat proiectul pentru un pod nou, dar lucrările au fost întârziate după ce Asociația Pro Patrimonio a solicitat clasarea podului ca monument istoric, cerere susținută local de muzeograful Oliviu-Cristian Gaidoș. Acesta a intervenit în calitate profesională, încercând să protejeze un reper patrimonial.

După prăbușire, primele relatări oficiale s-au contrazis. La început s-a anunțat că un TIR bulgăresc fusese scos din șanț „fără pagube”. La scurt timp, presa relata că podul s-a prăbușit „în timpul manevrelor”. Contradicția a alimentat speculațiile. Pagina de Facebook Lugoj – identitate pierdută a invocat, cu tentă vădit ironică, ideea unei „autodemolări”, termen pe care l-a preluat dintr-o declarație mai veche a unor responsabili locali din construcții. În același context, au fost formulate suspiciuni – nedovedite oficial – potrivit cărora respectiva firmă de construcții desemnată să construiască podul nou ar fi avut interes ca structura veche să dispară.

Politizarea momentului a venit, în schimb, din altă parte. O publicație locală, etichetată de Oliviu-Cristian Gaidoș drept „obedientă” fostei administrații, l-a atacat imediat pe muzeograful lugojean, prezentându-l ca responsabil moral (și politic!) pentru blocarea proiectului.

Și totuși, a cui e vina? A Consiliului Județean Timiș, care a lăsat podul închis ani la rând fără soluție? A Direcției de Cultură, care a deschis procedura de clasare prea târziu? A celor care au lansat suspiciuni sau a celor care au transformat totul într-o armă politică?

Indiferent cine poartă responsabilitatea, un lucru rămâne cert: Podul de la Tapia, mai vechi de un secol, nu mai există. Iar odată cu el s-a pierdut încă un vestigiu al istoriei acestei zone.