Festivalurile de jazz și blues de la Lugoj au avut o istorie scurtă, dar intensă. O istorie începută cu entuziasm și sacrificii, și încheiată, din păcate, printr-o decizie administrativă care a compromis tot ce fusese construit cu greu.
În februarie 2009, Teatrul „Traian Grozăvescu” găzduia prima ediție a Festivalului Internațional de Blues. Evenimentul s-a născut dintr-o idee simplă, dar curajoasă. A fost realizat cu bani puțini, comparativ cu alte festivaluri organizate de Casa de Cultură a Municipiului. Mai mult decât finanțarea, a contat bucuria celor care au reușit „nașterea” lui. Pe scenă au urcat artiști din România, Ungaria și Serbia, iar prezentator a fost Florian Lungu „Moșu’”, cel mai titrat critic de jazz din România, la acel moment.
În cronica publicată în cotidianul național Ziua, Florian Lungu nota că Lugojul „se înscrie pe harta centrelor culturale ale blues-ului”. Publicul a fost peste așteptări (care, trebuie să recunosc, nu erau deloc mari, fiind prima ediție), receptiv și entuziast. Pentru prima dată în istoria sa, orașul Lugoj intra în atenția națională ca loc distinct al muzicii de nișă.
În 2011, Lugojul bifa o nouă premieră: prima Gală de Jazz. Finanțată aproape exclusiv din banii strânși din biletele vândute la Festivalul Internațional de Blues din acel an, gala a fost un pas mic, dar important în istoria culturală a orașului. Publicul nu era numeros – rareori trecea de 150 de persoane – dar era fidel, iar artiștii se simțeau respectați. Jazz-ul și blues-ul nu sunt genuri pentru mase, dar la Lugoj își găsiseră locul firesc: sala Teatrului „Traian Grozăvescu”.
Ani la rând, festivalurile și galele au fost organizate cu eforturi financiare considerabile. Bugetele erau modeste, sprijinul venea mai degrabă prin proiecte cofinanțate de Consiliul Județean decât din partea Primăriei, dar, an de an, Lugojul reușea să aibă blues și jazz. Așa de nișă cum erau aceste genuri, ele au reprezentat un reper cultural, un semn de normalitate într-un oraș în care evenimentele cu adevărat culturale nu erau multe. Se crease, totuși, o tradiție – scurtă, dar autentică.
Din păcate, totul s-a rupt după 2021. Noua „viziune” culturală a administrației lugojene (2020–2024) a fost ca jazz-ul să fie scos din zona lui de nișă, unde funcționa firesc în sala teatrului, și transformat într-un festival „popular”. Așa a apărut „Orașul Jazz”, organizat în aer liber timp de trei zile și cu bugete considerabile.
Oficial, părea o deschidere către public. În realitate, a fost începutul sfârșitului. În loc de sute de spectatori plătitori, au venit câteva zeci de oameni. Jazz-ul, în loc să câștige audiență, a devenit pentru mulți lugojeni simbolul risipei. Mai grav, a fost perceput ca înlocuitor al festivalurilor cu adevărat populare – cel de Folclor (contopit cu Ruga Lugojană), Festivalul Berii sau al Vinului.
Și aici a fost ruptura reală. Nu doar că manifestările tradiționale au fost suspendate, dar singurul eveniment stradal păstrat și finanțat în acel an, 2021, a fost cel de jazz. Oamenii s-au simțit privați de propriile lor festivaluri și au început să respingă ceea ce li se oferea în schimb. Jazzul, care ar fi trebuit să rămână o expresie culturală rafinată, a devenit pentru o parte a publicului simbolul aroganței administrative și al disprețului față de gusturile locale.
Primul eșec al acestui festival stradal ar fi trebuit să fie suficient pentru a reveni la firescul unui eveniment de nișă, în sala teatrului. Dar nu. Experimentul a continuat încă trei ediții, insistând pe aceeași formulă păguboasă. Rezultatul a fost dezastruos: în loc să atragă oameni noi, jazz-ul și blues-ul și-au pierdut chiar și publicul fidel, transformându-se într-o țintă de ironii și suspiciuni.
Astăzi, simpla idee a unui nou festival de jazz sau blues la Lugoj stârnește reticență. Ceea ce fusese construit din 2009 cu trudă și pasiune, prin finanțări modeste și prin credința unor oameni în cultură, a fost spulberat. În locul unei tradiții mici, dar respectabile, a rămas un vid cultural și amintirea amară a unor experimente costisitoare.
Un gest care ar fi putut părea pozitiv la prima vedere, dar gândit superficial și fără aportul specialiștilor, a distrus ceea ce se construise cu greu. În loc să asigure continuitatea unei normalități culturale, fosta administrație, prin „viziunile” sale diletante, a pus capăt unei tradiții de nișă și a ucis, pur și simplu, jazz-ul și blues-ul la Lugoj.
P.S. (I) Pentru cei care cred că s-a strecurat o greșeală gramaticală în titlu: am folosit forma la singular în mod intenționat: jazz-ul și blues-ul sunt tratate ca un tot unitar, un fenomen comun al muzicii de nișă, nu ca două genuri distincte
P.S. (II) nu este prima dată când folosesc această splendidă poză (cea principală) și aproape de fiecare dată am menționat cine este autorul. Și de această dată o fac, mai ales că respectivul fotograf a câștigat recent Marele Premiu la concursul de fotografie inițiat de Biblioteca Municipală Lugoj, „Lugojul din noi – Ipostaze citadine”: Cristian Vețan
Hub media Lugoj 
Lasă un comentariu