Un brand de oraș nu se inventează cu un logo, un slogan sau o campanie de promovare. Nu-l creezi într-un birou și nu-l impui prin reclame online sau afișe pe stâlpi. Brandul unui oraș este ceea ce lumea spune despre el, nu ceea ce spune el despre sine. Este reputația lui, memoria lui în ochii altora. Un brand urban se clădește în timp, din cultură, din oameni, din continuitate. Și dispare când orașul încetează să-și mai respecte propriul trecut.
Zilele acestea, Lugojul marchează 130 de ani de la nașterea lui Traian Grozăvescu. Pentru prima dată are loc o manifestare dedicată zilei sale de naștere. Nu este primul eveniment dedicat marelui tenor — concursul internațional de tineri tenori de altădată i-a purtat numele și a dus Lugojul pe hărțile culturale naționale și internaționale. Dar este, în sfârșit, prima aniversare oficială a datei sale de naștere, organizată în mod explicit. Un gest mic, dar necesar, pentru care Primăria și Casa de Cultură merită felicitări. Târziu, dar bine că există.
Pentru că, dacă e să fim sinceri, Lugojul are unul dintre cele mai puternice „branduri naturale” din România — doar că nu și-l asumă. Puține orașe de dimensiunea Lugojului se pot lăuda cu personalități care au lăsat urme adânci în lume: Béla Lugosi, cel care a dat chip mitului „Dracula” în cinematografie; Traian Grozăvescu, tenorul aplaudat la Viena și comparat cu Caruso; Joseph „Jupp” Posipal, campion mondial la fotbal cu Germania de Vest în 1954; Lavinia Miloșovici, multiplă campioană olimpică și una dintre cele mai valoroase gimnaste ale anilor ’90; György Kurtág, figură esențială a muzicii contemporane; Georges Devereux, întemeietorul etnopsihiatriei. Nu e o listă întâmplătoare — e o identitate puternică, construită în timp, dar pe care orașul de astăzi o ignoră aproape complet.
Ce s-a făcut, în schimb?
Au fost bifate câteva gesturi simbolice — utile, dar insuficiente. Da, există denumiri de instituții, plăci comemorative, statui și clădiri care poartă numele acestor oameni. Da, Traian Grozăvescu are o statuie, o clădire și o trupă de teatru de amatori care îi poartă numele. Sunt lucruri firești și necesare, dar nu sunt suficiente. Brandul nu se face din inscripții și monumente izolate. Se face din ceea ce construiești în jurul lor: evenimente, programe, trasee culturale, proiecte care respiră și cresc în timp. Or, Lugojul are mai degrabă etichete, nu identitate construită.
Am avut un moment în care am existat, totuși, pe harta culturală a lumii. Timp de câțiva ani, Lugojul a găzduit Concursul Internațional pentru Tineri Tenori „Traian Grozăvescu”. Nu era o improvizație locală de nivel amator, ci un eveniment serios, promovat de TVR Cultural, cu un juriu format din nume importante ale scenei lirice. A avut vizibilitate reală, inclusiv internațională. Era exact genul de proiect care poate defini un oraș: coerent, memorabil, legat de o personalitate majoră.
Și ce am făcut cu această șansă? Din păcate, am abandonat-o. Festivalul-concurs a fost lăsat să moară exact când începea să conteze. Asta spune, de fapt, cât de prost ne-am gestionat identitatea ca oraș. Am fost la un pas să ne definim un brand, dar am lăsat momentul să se piardă.
Sigur, avem câteva repere simbolice: denumiri de instituții, plăci, statui și clădiri care amintesc de marile personalități ale Lugojului. Inclusiv în cazul lui Traian Grozăvescu există numeroase semne de respect — dar acestea, luate izolat, nu construiesc un brand. Iar festivalurile axate pe divertisment, oricât ar fi de populare, nu pot ține loc de identitate. Distracția trece repede, brandul rămâne. Din păcate, orașul încă pare să confunde prea des una cu cealaltă. Un oraș nu devine reper prin evenimente sporadice, ci prin proiecte care au memorie, continuitate și direcție.
De aceea, aniversarea lui Traian Grozăvescu ar trebui să fie mai mult decât o manifestare punctuală. Este un pas bun — primul făcut în direcția corectă după prea mulți ani de indiferență. Demonstrează că, atunci când cineva vrea cu adevărat, Lugojul poate face lucruri care contează. E puțin, dar e un început.
Dacă orașul va ști să transforme astfel de gesturi într-o direcție clară, în proiecte care durează și în inițiative care să dea sens numelor mari pe care le invocăm, atunci Lugojul își poate recâștiga identitatea. Poate că drumul e lung, dar începutul acesta — recunoașterea lui Grozăvescu printr-un eveniment dedicat zilei sale de naștere — este exact pasul înspre direcția în care ar trebui să mergem ca oraș.
Hub media Lugoj 
Lasă un comentariu