Târgul de Crăciun, bucurie spirituală și culturală? – Comentariile săptămânii

Frenezia sărbătorilor de iarnă, mai ales cea a Crăciunului, pune stăpânire pe toată lumea cu mult înainte ca sărbătorile, în sine, să aibă loc. Vrei nu vrei, ești implicat în tot acest „joc al bucuriei Crăciunului”, prin ceea ce se întâmplă în jurul tău. Nu ai cum să scapi. Că ce se întâmplă de fapt nu mai are nicio tangență cu latura spirituală a sărbătorilor, asta e altă poveste…

Trăim într-o epocă a consumerismului și absolut tot ce se întâmplă este o consecință a lui. Zile de oraș, Zile dedicate unor cauze, sărbătoriri sau comemorări, fie sau nu religioase, toate au devenit puncte de interes comercial. Și cam toate se raportează la imaginea sau profitul pe care le creează. Că aceste evenimente și-au pierdut esența, pe cine mai intereseză?

În România, târgurile de Crăciun sunt o „tradiție” nouă, importată aproape integral din spațiul occidental, în special din Germania și Austria. În forma lor actuală, nu au nicio legătură cu practicile românești vechi, care erau complet diferite. Dar e normal să ne adaptăm trendului și să ne aliniem societății capitaliste din care facem parte.

Ce însemna Sărbatoarea Crăciunului în mod tradițional pentru români? Înainte să importăm modelul occidental al târgurilor de Crăciun, România nu avea nimic din această schemă cu „căsuțe luminate și vin fiert” în centru. Atmosfera de iarnă se construia din tradițiile simple, dar străvechi: colindatul, pregătirea porcului de Ignat, mesele de ajun, obiceiurile legate de Naștere și de sfârșitul anului.

Astăzi, târgurile de Crăciun au devenit mai degrabă niște proiecte de marketing urban decât niște momente de tradiție. Sunt gândite ca produse turistice, cu lumini spectaculoase, patinoare, tarabe-standardizate și vin fiert vândut la preț de restaurant. Orașele concurează între ele pentru „cel mai frumos târg”, iar primăriile și firmele de evenimente câștigă imagine și bani.

Atmosfera e plăcută, dar artificială, construită pe consum, nu pe obicei. Practic, târgul modern e o scenografie festivă menită să atragă turiști, să anime centrul și să dea impresia de prosperitate, deși adesea se reduce la o combinație între comerț scump și divertisment ambalat ca „tradiție”.

Cel mai deranjant (cel puțin pentru mine) este omniprezența kitsch-ului la aceste manifestări. Când totul e făcut să pară „autentic”, dar e produs într-o fabrică din China (de la luminițe până la brazii artificiali și globulețe). Un decor festiv construit special ca să dea bine în poze, nu ca să transmită un sens. O atmosferă falsă, de bucurie forțată, o obligație la care, cum am spus, vrem nu vrem, trebuie să luăm cu toții parte.

Și mai e și nelipsita „scenă”, cu programul artistic aferent, fără de care orice eveniment stradal, indiferent de caracterul și valoarea lui, nu-și are sens. La Târgurile de Crăciun, semnificația „scenei” este amplificată nu doar la propriu, ci și la figurat. De cele mai multe ori devine epicentrul atracției, dar și al kitsch-ului, implicând cele mai mari costuri ale evenimentului. Uneori justificate, dar, de cele mai multe ori, nu.

Cât timp aceste târguri sunt privite exact pentru ceea ce sunt — evenimente de divertisment, nu manifestări culturale sau spirituale — nu e nicio problemă. Distracția nu a făcut rău nimănui. Dar cultura și spiritualitatea merită să rămână în spațiul lor firesc, nu împinse în înghesuiala comercială a străzii. Așa, fiecare își găsește locul: Târgul cu luminițele lui, iar oamenii cu sensul adevărat al sărbătorilor.