Începe „Centrul 2”. Alți 4 ani de chin?

Recent, primarul municipiului Lugoj, Călin Dobra, a semnat contractul de finanțare pentru proiectul de Regenerare Urbană Alexandru Mocioni – I.C. Drăgan. Un moment care, în mod normal, ar trebui salutat fără rezerve. Și totuși, în Lugoj, reflexul firesc nu mai este entuziasmul, ci prudența. O prudență formată în ani de promisiuni, șantiere abandonate, reluări inutile și explicații care au sunat mai degrabă a scuze.

După experiența „Spitalului Nou” – un proiect semnat, lăudat, apoi abandonat – e greu să nu sufli și în iaurt. Nu din lipsă de încredere în actualul primar, ci din cauza moștenirii lăsate de administrațiile anterioare, care au reușit performanța de a transforma investițiile publice în exemple de manual despre cum să NU administrezi un oraș.

Teoretic, proiectul de Regenerare Urbană Alexandru Mocioni – I.C. Drăgan este exact ceea ce Lugojul are nevoie: aducerea unor zone importante ale orașului la parametri normali ai secolului XXI. Practic, vorbim despre al doilea tronson de „centru” reabilitat și despre modernizarea unui cartier mărginaș, I.C. Drăgan, care a fost ani la rând tratat ca o periferie fără drept la normalitate.

Descris de Primărie, proiectul sună impecabil. În Cartierul I.C. Drăgan sunt prevăzute modernizarea completă a carosabilului și a trotuarelor, amenajarea a 98 de locuri de parcare plus 11 pentru persoane cu dizabilități, reamenajarea a 12.500 mp de spații verzi, cu peste 100 de arbori și 1.600 de arbuști, cinci locuri de joacă noi, mobilier urban modern – bănci, coșuri de gunoi, hamace, rastele pentru biciclete – iluminat public LED și modernizarea rețelei pluviale.

Pe strada Alexandru Mocioni, lucrurile devin și mai ambițioase: pavare integrală cu piatră naturală, fântână arteziană modernă, iluminat arhitectural, îngroparea cablurilor aeriene și mobilier urban nou. Pe hârtie, Lugojul arată ca un oraș european respectabil. Problema este că lugojenii au mai văzut acest film…

Cum să nu ne amintim de primul tronson din centrul orașului? Un șantier început heirupist la finalul celui de-al treilea mandat al administrației Boldea și continuat, fără o direcție clară, în administrațiile Buciu & Blidariu & Serendan. Patru ani de bâlbâieli administrative: continuăm proiectul, îl anulăm, avem constructor, reziliem contractul, mutăm țeava de gaz, așteptăm avize, schimbăm traseul, reluăm discuțiile. Un carusel al incompetenței care a testat rău de tot nervii cetățenilor.

Acel proiect nu a fost doar o lucrare prost gestionată, ci o demonstrație de incapacitate administrativă crasă. Un simbol al modului în care fostele administrații au tratat orașul: fără viziune, fără asumare, fără respect pentru timpul și răbdarea oamenilor.

De aceea, semnarea acestui nou contract de finanțare vine cu o presiune enormă. Nu doar asupra actualei administrații, ci asupra ideii însăși de administrație competentă la Lugoj. Pentru că acest proiect, împreună cu cel deja început – reamenajarea zonelor de pe malurile Timișului – ar trebui să schimbe radical aspectul prăfuit al orașului.

Aș vrea, sincer, să pot împărtăși entuziasmul oficial. Dar până nu vom vedea șantiere care încep la timp, se desfășoară coerent și se termină fără prelungiri absurde, Lugojul va rămâne prizonierul propriului trecut administrativ. Iar întrebarea rămâne legitimă: următorul tronson de „centru” va dura tot patru ani sau, în sfârșit, am atins deja nivelul maxim de incompetență?