De câteva zile, în mass-media (chiar și în cea națională) este prezentată ca fiind deja câștigată lupta administrației lugojene cu ciorile. Echipamentele testate de Primărie par, la prima vedere, să fi produs efectul scontat, iar imaginile din parcuri par să confirme acest lucru. Totuși, perioada este mult prea scurtă pentru a vorbi despre o victorie definitivă, iar entuziasmul afișat în aceste zile ar trebui temperat de o doză minimă de realism.
Chiar dacă, la o primă evaluare, costurile pentru aparatura utilizată – la care se adaugă și consultanța aferentă – pot părea destul de ridicate, în cazul în care problema va fi rezolvată pe termen mediu și lung, investiția ar putea fi considerată una justificată. Nimeni nu contestă faptul că situația din parcurile lugojene ajunsese la un nivel care impunea măsuri urgente și ferme.
De altfel, devenise din ce în ce mai greu să mai numești acele spații, proiectate cândva ca oaze de liniște și verdeață, adevărate parcuri. Lăsând la o parte starea în care au fost întreținute de-a lungul anilor, problema ciorilor ajunsese una serioasă, cu efecte directe asupra confortului și siguranței cetățenilor. Zgomotul constant, mizeria și imposibilitatea de a folosi normal aceste spații nu mai puteau fi ignorate.
Încercări de a rezolva această situație au existat și în trecut, în timpul altor administrații, însă rezultatele au eșuat lamentabil. Este adevărat că legislația din România face ca alungarea sau controlul populației de ciori să fie o problemă complexă, cu numeroase restricții. Dar nici nu s-a putut spune că, până recent, s-au depus eforturi susținute și consecvente pentru identificarea unei soluții reale.
După doar câteva zile de la începerea testelor, rezultatele par să fie încurajatoare. Cele două parcuri lugojene în care a fost implementat sistemul – Parcul George Enescu și Parcul Prefecturii – arată, cel puțin pentru moment, mult mai „liniștite”, fără zgomotul și mizeria cu care lugojenii se obișnuiseră de ani de zile. Totuși, chiar și în aceste condiții, este prematur să vorbim despre un succes garantat, cu atât mai mult cu cât procentul de reușită anunțat, de aproximativ 90%, ridică semne de întrebare în lipsa unei evaluări pe termen mai lung.
Un lucru este cert: ciorile nu trebuie subestimate. Sunt extrem de inteligente, adaptabile și bine organizate, capabile să se obișnuiască rapid cu metodele improvizate sau aplicate inconsecvent. Recunosc fețe, învață ce reprezintă un pericol real și ce este doar zgomot de fond și se adaptează, uneori în doar câteva zile, la noile condiții.
În acest context, declararea unei victorii rapide în acest „război” al administrației cu ciorile pare mai degrabă pripită decât justificată. Abia continuitatea măsurilor și rezultatele observate pe termen mai lung vor putea spune dacă asistăm la o soluție reală sau doar la o pauză temporară într-o problemă care, până acum, a demonstrat că nu se rezolvă ușor.
Totuși, există și un motiv de optimism prudent. Pentru prima dată după mulți ani, problema ciorilor pare abordată nu prin improvizație sau gesturi simbolice, ci printr-o soluție tehnică testată, cu rezultate vizibile, fie ele și provizorii. Dacă administrația va înțelege că succesul depinde de consecvență, monitorizare și adaptare permanentă, nu de declarații grăbite, atunci Lugojul ar putea fi, în sfârșit, un exemplu de intervenție eficientă într-o problemă care a părut mult timp imposibil de gestionat.
Hub media Lugoj 
Lasă un comentariu