Contestăm sau nu plătim impozitele? Ce se întâmplă de fapt

Creșterea impozitelor locale a generat la Lugoj nu doar nemulțumire în rândul cetățenilor, ci și reacții de opoziție politică. Un consilier local, singurul care a votat împotriva hotărârii Consiliului Local privind impozitele pentru 2026, a decis, recent, să o atace în instanță.

În paralel, la nivel național, pe rețelele de socializare au apărut îndemnuri din partea mai multor „influenceri” la boicotarea plății impozitelor. Fie prin neplata până la 31 martie, fie chiar până la finalul anului. Ideea este prezentată ca formă de presiune asupra autorităților. În realitate, efectele sunt mult mai limitate decât sugerează discursul public…

Demersul consilierului local lugojean, singurul, cum am mai spus, care a votat împotriva hotărârii de Consiliu de majorare a taxelor și impozitelor, este, din punct de vedere democratic, legitim. Opoziția are dreptul – și chiar este util să o facă – de a contesta deciziile majorității. Din punct de vedere juridic însă, șansele ca hotărârea să fie anulată pe fond sunt reduse. Instanța nu va analiza dacă impozitele sunt mari sau impopulare, ci dacă hotărârea respectă cadrul legal. Atâta timp cât aceasta se bazează pe Codul fiscal și pe actele normative în vigoare, anularea ei are foarte mici șanse.

Este important de precizat că, cel puțin în cazul impozitului pe clădiri, majorarea nu este rezultatul unei decizii discreționare a Primăriei. Creșterea vine din modificarea Codului fiscal, care a impus actualizarea valorii impozabile – baza de calcul a impozitului – cu inflația cumulată din ultimii ani. Procentul de impozitare nu a fost modificat, însă valoarea la care acesta se aplică a crescut semnificativ. În aceste condiții, Consiliul Local a aplicat o obligație legală, nu a decis scumpirea propriu-zisă a impozitului. Tocmai de aceea, și demersul de contestare a hotărârii are șanse reduse de a produce efecte concrete, atât timp cât aceasta respectă cadrul stabilit de Codul fiscal.

În cazul apelului la boicot fiscal promovat de mai mulți „influenceri” de pe rețelele de socializare ca o soluție de presiune, situația este chiar și mai clară. Legislația românească nu recunoaște boicotul impozitelor ca formă de protest. Impozitele locale sunt datorii fiscale, nu contribuții opționale, iar neplata lor nu suspendă aplicarea hotărârii și nu forțează renegocierea nivelului acestora.

Ce se va întâmpla dacă nu se vor achita impozitele? Neplata până la 31 martie are un efect limitat. Se pierde de către contribuabil doar o bonificație de 10% pentru plata anticipată. Dincolo de acest prag, neplata până la finalul anului activează mecanismele fiscale obișnuite – penalități, somații, popriri, eventual executare silită. Hotărârea rămâne în vigoare, iar sumele vor fi recuperate, mai devreme sau mai târziu.

Din punctul de vedere al bugetului local, un eventual boicot nu produce efectul spectaculos sugerat. Bugetele sunt construite ținând cont de un anumit grad de neîncasare, iar întârzierile la plată afectează mai degrabă fluxul de numerar, nu existența veniturilor. Pe scurt, administrația recuperează banii, în timp ce contribuabilul rămâne cu penalitățile.

Singurul efect real al acestor inițiative este unul politic și simbolic. Ele generează doar vizibilitate politică, prin alimentarea nemulțumirii publice. Nu pot însă bloca aplicarea impozitelor și nu pot corecta mecanismul fiscal prin simpla neplată.

Nu sunt deloc entuziasmat de aceste scumpiri care ne afectează pe toți, dar nici acțiunea în instanță și nici boicotul fiscal nu reprezintă soluții eficiente pentru problema actuală. Ele exprimă, într-un mod firesc, supărarea – legitimă – a populației, dar nu schimbă cadrul legal. Formele de protest care ar avea o oarecare justificare ar fi cea a moțiunii de cenzură asupra actualului guvern (ceea ce s-a și întâmplat, dar nu au fost strânse suficiente voturi în parlament) și cea stradală, cu mitinguri prin care populația să ceară Președintelui României schimbarea Guvernului (ceea ce s-a mai întâmplat, de-a lungul istoriei post decembriste).

Dar dacă se vrea doar o discuție reală pe acest subiect, aceasta ar ține de deciziile politice care au amânat ani la rând actualizările și de modul în care corecția a fost aplicată brusc. Restul sunt gesturi cu impact mai degrabă retoric decât concret, cu efecte doar în zona de imagistică a politicului, nu și în cea fiscal-administrativă.

P.S. Acest articol se bazează pe prevederi legale clare și pe un raționament logic, nu pe simpatii politice sau emoții de moment. Accept și chiar încurajez dialogul pe marginea lui, inclusiv criticile argumentate. Înjurăturile și atacurile personale nu sunt însă o formă de dezbatere și nu vor primi răspuns, eventual block (pe Facebook)….