Conferința de presă susținută la Primăria Municipiului Lugoj marți, 20 ianuarie 2026, de primarul Călin Dobra, a fost privită, în mod firesc, prin prisma subiectului cel mai sensibil: taxele și impozitele. Dar dincolo de această temă, care a dominat reacțiile publice, întâlnirea cu presa a avut un efect poate mai important.
Prin ceea ce s-a spus și, mai ales, prin ceea ce s-a lăsat să se înțeleagă, conferința a funcționat ca o radiografie a orașului, una în care starea reală a infrastructurii din Lugoj a ieșit la suprafață. O radiografie făcută chiar de primar, asumat, într-un registru optimist, dar care, citită atent, dezvăluie cât de gravă este situația în care a ajuns orașul.
Tonul în care au fost purtate discuțiile a fost aparent optimist: urmează investiții. Se va asfalta, se vor schimba rețelele de apă, se vor face demersuri pentru modernizarea infrastructurii de gaze, se vor muta cabluri în subteran. La prima vedere, discursul e unul liniștitor. Dar dacă citești printre rânduri, vezi exact dezastrul în care a ajuns orașul. Fiecare „se va” rostit la conferință prezintă, în fapt, o realitate dură: ACUM nu este bine.
Se va asfalta, ceea ce înseamnă că străzile sunt într-o stare proastă. Faptul că primarul a precizat că nu se va mai turna asfalt fără a rezolva mai întâi infrastructura subterană spune, implicit, că exact asta s-a făcut ani la rând. Asfalt (de cele mai multe ori de proastă calitate) turnat peste țevi vechi, reparații la suprafață, urmate de noi spargeri și improvizații. Rezultatul îl vedem (simțim, cei cu mașini) cu toții.
Se va investi în rețeaua de apă și canalizare. Operatorul regional Aquatim ar urma să aloce sume importante pentru Lugoj. Traducerea acestui anunț este însă una singură: infrastructura actuală este uzată până la limită. Când avariile devin aproape zilnice, nu mai vorbim de accidente izolate, ci de un sistem care cedează constant. Investițiile nu sunt un pas spectaculos înainte, ci o încercare de a opri degradarea.
Se va discuta cu furnizorul de gaze. Din nou, formularea spune mai mult decât pare. Nu s-a modernizat, nu s-a investit, ci urmează discuții. Asta înseamnă că rețeaua este veche, că orașul nu a fost o prioritate și că a fost nevoie de un eveniment grav – explozia de la sediul Poliției Rutiere – pentru ca problema să ajungă pe agenda publică.
La fel stau lucrurile și în privința cablurilor de comunicații. Când vorbești despre mutarea lor în subteran, recunoști implicit că orașul este sufocat de soluții provizorii devenite permanente, de stâlpi supraîncărcați și de o lipsă de coerență urbană tolerată prea mult timp.
Privită atent, conferința de presă nu este un discurs despre progres, ci o listă de simptome. Fiecare soluție anunțată confirmă o problemă veche. Partea onestă – și trebuie spus acest lucru – este că primarul știe și recunoaște situația, chiar dacă o prezintă într-un registru optimist, orientat spre viitor. Asta este, poate, diferența esențială față de alte momente în care problemele erau negate sau minimalizate.
Optimismul din discurs nu schimbă însă realitatea prezentă. Lugojul nu intră într-o perioadă de confort, ci într-una de reparații necesare și inevitabile. Iar până când promisiunile vor deveni șantiere reale, orașul va continua să funcționeze exact așa cum o face acum: cu avarii, disconfort și multă răbdare cerută cetățenilor.
Poate că, într-adevăr, va fi bine. Dar asta nu anulează concluzia de astăzi: Lugojul este într-o stare proastă. Conștientizarea acestui fapt de către actuala administrație, dublată de tratarea problemelor cu maximă seriozitate, este singura șansă de a mai salva ceva. Mi-aș fi dorit să scriu un final optimist la acest articol, dar prefer realismul. Același lucru mi l-aș dori și de la administrația Lugojului.
Hub media Lugoj 
Lasă un comentariu