Ce se întâmplă în ultimele zile la Lugoj, la nivel de rețele de socializare (că altfel de socializare, de unde?), mass-media și politică locală, ține mai degrabă de o telenovelă decât de lucruri serioase. Și nu de una, ci de mai multe, amestecate fără discernământ, astfel încât nu mai știi dacă protagoniștii sunt copii fidele ale personajelor din Sclava Isaura, Betty cea Urâtă sau Clona.
Avem în distribuție personaje din toată plaja socială – politică – jurnalistică și, inevitabil, din categoria recent consacrată drept „formator de opinie”: feisbucistul și tiktokerul atotștiutor. Un amestec suficient de tulbure cât să nu mai distingem nici firul poveștii, nici rostul ei, dar pe care, cu încăpățânare jurnalistică, încercăm totuși să-l deslușim.
Cu câteva zile înainte, un consilier local a anunțat o luptă pe viață și pe moarte împotriva asupritorilor conducători ai urbei lugojene. O demonstrație clasică de tipul „toți sunteți proști, doar eu sunt deștept”, în care explicațiile raționale primite din toate părțile au fost tratate ca niște zgomote de fond. Lupta, concepută prost, fără temei și fără șanse, a culminat previzibil cu o dare în judecată a Consiliului Local. Rezultatul a fost exact cel anticipat de toată lumea, mai puțin de inițiator. A, și de grupul său de susținători fideli, adepții sloganului devenit doctrină: Noi credem, noi nu cercetăm!
Ca în orice telenovelă respectabilă, din pământ, din apă seacă, au apărut și doi vajnici apărători ai mediului, care, întâmplător, s-au intersectat cu respectivul consilier și au descoperit subit o frăție de idealuri în lupta împotriva taxelor și impozitelor, a Aquatimului, a „renunțării la Spitalul Nou” sau a altor entități misterioase care, iată, poluează grav atmosfera municipiului. Coincidență sau nu, pe acolo a trecut și o televiziune întrebătoare, care i-a filmat, pentru că un asemenea trio nu putea rămâne neimortalizat.
Și aici, logic, povestea ar fi putut să se încheie. Subiectul telenovelic se epuizase de la sine, iar cu atâtea personaje pozitive autoproclamate, conflictul devenise plictisitor. Dar telenovela nu trăiește fără ranchiună. Și, scormonind puțin sub stratul de virtute afișată, s-a descoperit supărarea comună față de un personaj important al Lugojului. Numitorul comun perfect: suficient de vizibil ca să justifice indignarea și suficient de util ca să țină povestea în viață – Conducătorul Urbei!
Așa s-a născut ideea genială: un protest grandios, în fața palatului, cu sute de participanți, care să-i poarte pe umeri, la grămadă, politicieni, activiști, reporteri și cameramani, direct în gloria nemuririi civice. Doar că a fost uitat un detaliu neînsemnat pentru spirite revoluționare: legalitatea. Adică niște hârtii. Banal, plictisitor, dar obligatoriu.
Hârtiile au fost făcute, evident, „pe genunche”. Rezultatul a fost pe măsură: prost redactate și considerate, mai grav, falsuri grosolane, suficiente cât să atragă reclamații și intervenția Poliției. Suspans maxim, episod de vârf.
Personajul important al Lugojului, numitorul comun de ranchiună al Frăției, a apărut în media, a fluturat documentele și a explicat, pe înțelesul tuturor, de ce aprobarea protestului a fost anulată. Frăția însă nu s-a destrămat. Dimpotrivă. S-au strâns rândurile, s-au îmbrățișat și au apărut „pe sticlă”, la televiziunea prietenă, jurând solemn că, deși au fost prinși cu rața-n gură, ei nu au furat niciodată: „rața este a unui preten”…
Și parcă lipsea totuși ceva din toată povestea asta, ca să poată primi premiul pentru „Telenovela anului“ ”, la Lugoj. Noroc că a apărut al nostru Don Quijote cu număr de înmatriculare de Germania pe cal, fost și el Mare și Important personaj al Lugojului, care a pus sarea și piperul în subiect. De peste mări și țări, a transmis un mesaj feisbucist plin de înțelepciune către „morile de vânt”, prin care spunea că el „nu” chiar dacă ar fi de „da”, dar, când a fost de „da”, atunci lumea nu a mai zis nimic… Ați priceput, da?
Cel mai bulversat din toată povestea asta a fost, din păcate, un fost șef de sport, Sancho Panza, care nu mai știa cu cine trebuie să se lupte. Inițial a fost mare promovator al protestului, dar după ce a apărut declarația foarte „clară” a nobilului pe care îl servește a rămas momente întregi cu privirea în zare, buimac. Și-a șters promovarea protestului de pe feisbuc, e adevărat, dar a găsit un final telenovelnic extraordinar, într-o nouă postare: Nu te voi uita niciodată, exact așa cum m-ai amenințat, dar nici tu pe mine! Briliant!!!
Se credea că aici cade cortina. Greșit. Pentru că orice telenovelă care se respectă are cel puțin un episod doi. Unul care se anunță deja sub un titlu provizoriu:
Dacă voi nu ne vreți, noi ne vrem!
Sau, desigur, puteți găsi dumneavoastră unul și mai ridicol.
P.S. Acest text este pamflet și orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare…
Hub media Lugoj 
Lasă un comentariu