Primul comentariu pe care îl voi face săptămâna aceasta este referitor la modul cum a „reușit” administrația locală să rezolve o problemă, destul de complicată, ce-i drept, din domeniul sportiv. Nu doresc să „înfierez” pe cineva și nici să instig la ură față de alt sport lugojean, încerc să prezint doar o situație existentă la ora asta în municipiul Lugoj, unde un număr însemnat de tineri sunt obligați să renunțe la competițiile sportive și, poate, chiar la sport. Este vorba de cei 85 de juniori ai Secției de handbal a Clubului Sportiv Școlar Lugoj.
Informațiile pe care le am sunt din știrea apărută pe site-ul Lugojeanul (îi felicit, pentru că sunt cam singurii, din zona gazetărească, care mai publică și altceva decât „anunțuri”sau „declarații”) – puteți citi știrea AICI (dați click pe AICI și veți intra direct pe aceea știre!) și din comentariile care au fost făcute pe pagina personală de Facebbok a primarului Claudiu Buciu, la o postare în care erau lăudați gimnaștii CSM Lugoj, pentru argintul obținut la Campionatele Naționale de Gimnastică. La acea postare au fost 104 comentarii, 90% dintre acestea fiind despre situația micilor handbaliști ai CSȘ Lugoj. Din capul locului trebuie să menționez că și eu, în tinerețe, am fost junior la CSȘ Lugoj, la handbal, așa că, dacă se va simți o undă de subiectivism în ceea ce scriu, să știți de unde provine 😀. În rezumat, știrea din Lugojeanul descrie cam așa situația: 85 de tineri handbaliști ai CSȘ Lugoj, datorită faptului că cele două săli de sport din Lugoj, omologate de Federația Romană de Handbal, au devenit indisponibile pentru ei, nu vor mai putea juca meciuri oficiale, fiind excluși din Campionat. Sala de Sport „Lavinia Miloșovici”, locul în care își desfășurau activitatea micii hanbaliști până la începutul acestui an, a devenit centru pentru vaccinare și Sala de Sport „Ioan Kunst-Ghermănescu” este folosită strict pentru volei. În știre apare și declarația antrenorului Nicu Băban, șeful Secției de Handbal a CSȘ Lugoj, care povestește despre demersurile pe care le-a făcut, atât la DSP cât și la Primăria Lugoj, de a muta centrul de vaccinare de la Sala Miloșovici, în alt spațiu. Ce am înțeles eu este că antrenorul a fost „plimbat” mai ceva ca o minge de handbal între cele două instituții, fără niciun rezultat. Asta scrie în știre. Din punctul meu de vedere, situația se prezintă cam așa: într-adevăr, CSȘ Lugoj nu se subordonează Primăriei Lugoj (cum e CSM, de exemplu) și Primăria Lugoj nu are nicio obligație legală față de acest club. Corect, din punct de vedere legal, dar moral? Au reprezentanții administrațeie locale sentimentul că au făcut tot ce a fost posibil pentru a ajuta tinerii lugojeni? Și acum voi face referire la comentariile făcute pe pagina primarului Claudiu Buciu (vezi pagina AICI), la acea postare despre gimnastică. Modul cum au interacționat, atât primarul Claudiu Buciu cât și Mihai Anghel, consilier județean, din parte PNL, cel care conduce „de facto” Clubul Sportiv Municipal Lugoj, nu m-a entuziasmat deloc. Sunt două persoane publice, care au „în mâini” destinul sportiv al urbei, pe viitorii 3 ani, cel puțin. Primarul Claudiu Buciu este primarul tuturor copiilor lugojeni, INDIFERENT ce ramură sportivă practică, indiferent la ce club sunt legitimați. A intra în discuții contradictorii cu niște părinți care, poate, din cauza situației create au devenit puțin mai „duri” în exprimare, nu mi se pare un mod corect de a rezolva o problemă. Ce variante ar fi fost? Să fie mutat centrul de vaccinare – variantă refuzată categoric de administrația locală sau acceptarea micilor handbaliști în Sala „Ghermănescu”, măcar la meciurile oficiale – și această variantă categoric refuzată. Despre prima variantă, ce pot să spun? Primăria știe mai bine ce spații are în administrare, care să fie compatibile cu un centru de vaccinare. În mod normal, ar fi trebuit să ofere o alternativă, care să fie agreată de cei de la DSP. Din declarațiile făcute de profesorul Nicu Băban, în știrea din Lugojeanul, am înțeles că DSP ar fi agreat mutarea, dar Primăria nu a venit cu nicio alternativă. Nu știu cât de serios au tratat această variantă cei de la Primăriei, dar să credem în profesionalism și bună intenție, să gândim că au făcut tot ce este omenește posibil, dar nu au găsit nici unul. Este, totuși, o instituție care are grijă de TOȚI locuitorii urbei, nu? Cea de a doua alternativă, acceptarea micilor handbaliști lugojeni în Sala „Ghermănescu”, măcar pentru meciurile oficiale, este mult mai discutabilă. Răspunsul autorităților a fost foarte ferm, NU! E adevărat, Primăria nu are nicio obligație legală față de Clubul Sportiv Școlar. Din nou, e adevărat că clisterul ( un fel de ceară care este dată pe mingea de handbal, pentru o priză mai bună a palmei) lasă urme pe suprafața de joc și, dacă nu e bine curățată , poate deranja . Da, ambele scuze sunt perfect valabile, dar să nu uităm că vorbim de 85 de tineri lugojeni, care, pe lângă restricțiile impuse de pandemie (școlare, de divertisment) sunt privați și de dreptul de a participa la o competiție sportivă. Oare nu se putea face un compromis? Sunt convins că toți părinții handbaliștilor ar fi fost de acord ca, după fiecare meci, să vină cu mopul de acasă și să curețe „bec” suprafața de joc. Știu că cei care au luat această decizie sunt și ei părinți, ba chiar copiii lor practică sport de performanță. Ar avea puterea să vină să le spună micilor handbaliști, uitându-se în ochii lor, că au făcut tot ce le-a stat în putere, pentru a le rezolva problema? Cum va reuși cineva să le explice unor copii de ce ei nu au voie să participe în competițțile sportive, și alții, da? Ce vor înțelege ei din explicațiile: pandemie, vaccinare, strict pentru volei? Am tot respectul pentru echipele de volei lugojene, senioare și junioare, și apreciez performanțele pe care le-au obținut, dar sportul lugojean NU înseamnă DOAR volei. Nimeni nu spune să fie iar ca pe vremuri, când Sala de Sport „Ghermănescu” (pe atunci se numea „Viitorul”) era polivalentă și juniorii de la baschet și handbal, și junioarele de la volei, se antrenau în aceeași sală, reușind performanțe notabile. Un compromis, pentru o scurtă perioadă pandemică (sperăm!), pentru cei 85 de tineri lugojeni, cred că se putea face. E trist ce se întâmplă. Din păcate, singura variantă rămasă pentru rezolvarea situației este sfârșitul acestei pandemi și desființarea centrului de vaccinare. Până atunci, să sperăm că micii hanbaliști vor continua să facă sport și să creadă în fairplay, chiar dacă nimeni nu a fost „fairplay” cu ei…
P.S.(1) Am promis și un al doilea comentariu, referitor la un articol apărut pe Facebook și foarte comentat de lugojeni. O să apară marți. Până atunci, nu uitați să dați share la acest articol, dacă va plăcut. O duminică frumoasă vă doresc!
P.S.(2) Imagnea reprezentativă a acestui articol a fost preluată de pe site-ul Lugojeanul.ro
Claudiu a fost atlet, bun,la viata lui ,nicidecum un sportiv de echipa,asa ca el trateaza totul la modul …singular. Handbalul lugojean,din pacate are foarte multe probleme: lipsa unor antrenori capabili sa ridice o echipa puternica(poate doar Sabau Ioan,daca se mai implica sa reuseasca),lipsa unui psiholog care sa construiasca o mentalitate puternica in mintea juniorilor,(cea de invingator), banii care nu prea vin decat cu taraita,ca pe vremuri si cel mai important- noile generatii sa scape de „sfaturile” batranilor din handbal ,asta pentru ca la toate colturile,in tribune este plin de ratati care isi dau cu parerea si nu in ultimul rand sa dispara mizeria de „botez” care terorizeaza copii noi-veniti.
Ca sa se ridice handbalul lugojean din prapastie trebuie ca sa existe un staf al antrenorilor care sa fi jucat la nivel de excelenta, nicidecum un Sauer, Brendian, Wibirall care intotdeauna au fost niste mediocrii sau mai rau de atat.
Handbalul lugojean nu se va mai ridica,niciodata,macar la conditia echipei Timisul -Lugoj. Prostia,incompetenta conducatorilor,reaua vointa a organizatorilor,lipsa unor antrenori capabili incepand cu CSS si mai sus,toate astea nu dau nici o speranta ca in Lugoj sa mai existe handbal,macar de nivelul Diviziei B sau cum ii mai spune acum. In general handbalul romanesc este pe fundul prapastiei si la masculin si la feminin, asta ptr ca nu exista o mentalitate de invingator. Genul de Cristina Neagu strica o echipa nationala,intotdeauna si asta am vazut de la Rio 2016 si pana a plecat. Nationala feminina din 2016 s-a zbatut in mediocritate si submediocritate dar aveam un „nr 1” in handbalul mondial!!! La baieti nu mai vorbim,dezastru total de 20 de ani .
CSM Bucuresti este o echipa in care s-a investit banul cetateanului la greu i-ar cu exceptia unui an in care au mers bine,in rest a fpst o rusine si o bataie de joc in frunte cu „nr1″ de 2 lei valoare….”Traditia” la romani este ca sa aduca la orice echipa de la orice nivel ,straini care i-au o galeata de bani si sunt doar niste mercenari fara valoare.
Cand vom avea si noi una/mai multe/mai multi ca si Nora Mork ,Cristian Gatu, Munteanu, Redl, Stanga, M.Voinea si Radu Voinea, care sunt cu ani-lumina peste nivelul Cristinei Neagu si care ar ingropa-o pe mediocra noastra in medaliile ei, probabil ca de abia atunci handbalul romanesc se va ridica din nou la un nivel de altadata.
Pana atunci ,lumina ramane stinsa si rusinea,mediocritatea,prostia,nulitatile vor primi distinctii de la presedinti de mucava-sclavi ai tuturor popoarelor europene.