Asistăm, zilele acestea, la un adevărat maraton al binelui, organizat de câteva partide politice lugojene. Brusc și peste noapte, a fost descoperită noua „problemă maximă” a orașului, cauza care, chipurile, ar explica de ce Lugojul arată în halul în care este. În sfârșit, putem dormi liniștiți: acolo, în Consiliul Local, sunt politicieni care se ocupă de problemele noastre…
Aș zice că s-a inventat la Lugoj această isterie împotriva jocurilor de noroc, dar, ca de obicei, nu ar fi adevărat. La noi, cel mult s-au pus în practică idei venite din alte părți, rareori născute aici. Dar și cu acelea, în proporție de 95%, am eșuat în adaptarea lor la realitățile orașului, dacă ne uităm cum arată alte orașe de nivelul Lugojului.
La nivel național, s-a legiferat posibilitatea administrației locale de a accepta sau nu, în aria pe care o conduce, existența entităților care au ca obiect de activitate jocurile de noroc. S-a demonstrat, medical vorbind, că aceste jocuri creează dependență, o dependență nefastă pentru mulți. Nu spun că reglementarea este un lucru rău, dar nici nu văd această inițiativă ca pe o rezolvare completă a problemei. Și nici problema în sine nu o văd ca o prioritate absolută pentru oraș.
Și, în acest context, două partide lugojene au decis să-și asigure un dram de imagine politică, că, deh, nu mai e mult și alegerile locale bat la ușă. Și uite așa ne-am trezit cu o mini-luptă politică locală pe un subiect care, chiar dacă există ca problemă reală, nu pare a fi urgența numărul unu a Lugojului.
Cum am spus, ca la maraton sau într-o cursă de semifond la atletism, partidul cel dintâi a pornit ca din pușcă, devansând tot ce putea fi în spatele lui (mai ales că părea singur în cursă). Cu declarații „fesibuciste” referitoare la intenție, cu sondaj de opinie pe subiect, mă rog, cam tot tacâmul în astfel de situații.
Dar, stupoare! Pe ultima turnantă apare un alt partid, care trece primul linia de sosire. Din umbră, de peste mări și țări sau chiar de nicăieri, partidul respectiv a depus, cu ștampilă și semnături, o adresă către Consiliul Local prin care se cerea exact ce prezentaseră ceilalți ca inițiativă. Fair-play sau nu, au apărut direct la fotografia de final, fără să fi alergat vizibil cursa.
Lăsând gluma la o parte, recunosc că, printre altele, trebuia făcut ceva și cu această situație a jocurilor de noroc. Dar a transforma această problemă într-o competiție politică, când sunt atâtea alte probleme care macină, încet, dar sigur, orașul nostru, mi se pare, hai să nu-i spunem de prost gust, ci doar deplasat.
Aștept cu nerăbdare să văd cine își va aroga victoria în fața lugojenilor, când această inițiativă va fi votată în Consiliul Local. Pentru eșecurile care au adus orașul în situația actuală, nu cred că vom auzi pe cineva asumându-și vreodată răspunderea. Dar asta nu înseamnă că noi nu-i știm…
Lasă un răspuns