Președintele CJ Timiș, Alfred Simonis, a declarat în media că administrațiile locale care adoptă, într-un termen de aproximativ 30 de zile, hotărâri de consiliu pentru eliminarea sălilor de jocuri de noroc ar putea beneficia de fonduri pentru construirea sau modernizarea școlilor și grădinițelor.
La prima vedere, ideea pare corectă. Închizi păcănelele și primești bani pentru școli. Dar, dincolo de mesajul ușor de acceptat, apare o problemă de fond: nu este vorba despre un schimb în sens clasic, ci despre o condiționare. Accesul la finanțare pentru infrastructura educațională nu mai este prezentat ca o necesitate, ci ca o recompensă.
Dacă există fonduri pentru dezvoltarea infrastructurii școlare, întrebarea firească este de ce nu sunt alocate acolo unde este nevoie, fără alte condiții? În forma anunțată, mesajul devine unul direct: există bani pentru educație, dar aceștia ajung doar la administrațiile care adoptă o anumită decizie.
Și aici apare problema reală: nu mai vorbim doar despre păcănele, ci despre felul în care este văzut banul public. În momentul în care spui „dacă faceți ce vreau eu, vă dau bani”, nu mai e vorba de administrare, ci de control. De parcă banii aceia ar fi ai cuiva, nu ai comunității…
Lasă un răspuns