Un subiect foarte aprins, dacă e să ne luăm după vremea de afară, chiar canicular, a fost discutat azi pe Facebook: situația fântânilor din oraș. Declarația din audiența online de ieri a primarului Călin Dobra, potrivit căreia mai multe fântâni din oraș vor rămâne închise până când probele de apă vor permite redeschiderea lor, a încins rău spiritele.
Situația apei potabile de la noi din oraș este proastă de foarte mult timp, nu doar de acum. „Găselnița” lui Martinescu de a fora aceste fântâni, numite inițial „de cartier”, înainte să-i poarte numele (unii primari au rămas cu pasarele, Martinescu cu fântânile, în istorie…), a fost doar o alternativă de moment, până când situația apei din sistemul de apă și canal al orașului se va rezolva.
Chiar era rezolvabilă situația, pentru că prin 2007 Martinescu a obținut fonduri de la Ministerul Mediului atât pentru retehnologizarea Stației de Epurare a orașului, cât și pentru o rețea nou-nouță de apă. Dar, cum bine-i zis din popor, nu e pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește.
După 2008, odată cu noua administrație Boldea, au început ambele proiecte. Ce a urmat nu mai insist să povestesc, că au curs râuri de „cerneală” pe acest subiect. Cert este că Lugojul are astăzi o rețea nouă de apă realizată în proporție de aproximativ 90%, dar care nu este folosită la adevăratul ei potențial. Din lipsa branșamentelor și a unor probleme de proiectare, orașul funcționează în continuare în mare măsură pe vechea rețea, veche de câteva decenii.
Drept urmare, tot fântânile lui „Martinescu” sunt baza consumului zilnic pentru majoritatea covârșitoare a lugojenilor. Problema este că aceste fântâni au și ele deja o vârstă. Nu toate au foraje la foarte mare adâncime. Ele nu beneficiază de aportul unei uzine de apă, care tratează apa înainte de a ajunge în rețea.
Riscul de contaminare a apei la fântânile respective este mai mare decât în cazul unei rețele alimentate exclusiv din uzine. Sunt mulți factori care pot influența potabilitatea ei, de la pânza freatică până la solul care este deja foarte încărcat de chimicale. Faptul că de două ori pe an aceste fântâni sunt curățate și că periodic se fac analize pentru a se verifica calitatea apei este, până la urmă, un lucru pozitiv.
Că lumea înjură atunci când unele dintre ele, mai ales pe timp de secetă sau după ploi abundente, sunt închise nu prea e de înțeles. Chiar Martinescu a spus, când a forat primele fântâni în Lugoj (fapt ce i-a adus un al treilea mandat ca primar…), că este o soluție provizorie.
Ce este de făcut acum? Nu zic că înjurătura nu prinde uneori bine, dar trebuie să fie și canalizată spre ce trebuie. Decât să ne concentrăm pe faptul că unele fântâni sunt închise temporar atunci când analizele apei o impun, poate ar fi mai util să ne întrebăm de ce branșamentele la noua rețea de apă nu sunt încă finalizate. Pentru că aceasta este, în realitate, soluția care ar putea rezolva în proporție de 90% problema apei din Lugoj.
Apa din cele trei uzine lugojene iese în parametri foarte buni. Conducte noi, în mare parte, avem deja. Veriga lipsă rămân branșamentele. De aceea, dacă există o prioritate reală pentru administrație și pentru Aquatim în perioada următoare, aceasta ar trebui să fie conectarea efectivă a orașului la noua rețea. Abia atunci Lugojul va putea renunța la soluțiile provizorii și va putea închide definitiv un capitol care durează de mai multe decenii.
Lasă un răspuns