Fără doar și poate, una dintre cele mai mari realizări ale Teatrului Popular din Lugoj (actualul Teatru „Traian Grozăvescu) a fost participarea, în anul 1982, în Anglia, unde a prezentat spectacolul „Nevestele vesele din Windsor”, de William Shakespeare, în regia lui Dan Radu Ionescu. Actorii lugojeni au fost selectați să participe la a VI-a ediție a Săptămânii Internaționale a Teatrului pentru Amatori, desfășurată la Londra, alături de trupe similare din Suedia, Ungaria și, bineînțeles, țara gazdă.
Participarea la un asemenea eveniment, în plin regim comunist, nu era însă deloc simplă. Potrivit mărturiilor mai multor persoane implicate în acel proiect, distribuția inițială a suferit modificări înainte de plecare. Actori despre care se considera că ar fi putut profita de deplasarea în Occident pentru a nu se mai întoarce în țară au fost înlocuiți cu persoane considerate de încredere de regim, oameni despre care autoritățile erau convinse că se vor întoarce și care aveau, în același timp, misiunea de a se asigura că și ceilalți membri ai delegației vor reveni acasă. Chiar dacă aceștia din urmă nu prea au avut tangență cu actul artistic până atunci.
Dar acesta nu era singurul preț al unei asemenea deplasări, în acele vremuri.
Printre documentele fostei Securități, publicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), se află și o informare din iunie 1982, semnată de profesorul Gheorghe Luchescu, directorul de atunci al Casei de Cultură a Municipiului Lugoj (actuala Casă de Cultură „Traian Grozăvescu”). Documentul prezintă vizita la Lugoj a lui John Harniman, atașatul cultural al Ambasadei Marii Britanii la București, sosit în oraș înaintea plecării Teatrului Popular spre Londra.
În documentul respectiv este prezentat, pas cu pas, programul atașatului cultural britanic pe durata vizitei la Lugoj: discuțiile purtate la Casa de Cultură despre activitatea Teatrului Popular, vizitarea teatrului și a Muzeului Municipal, dejunul de la Hanul „Ana Lugojana”, vizionarea spectacolului „Nevestele vesele din Windsor”, discuțiile purtate cu actorii și regizorul, după reprezentație și, în final, plecarea acestuia spre Hotelul „Continental” din Timișoara.
Fiind însă un document destinat Securității, informarea se încheie cu o concluzie care spune, poate, mai mult decât întregul conținut al raportului: „Totul a decurs normal, nefiind abordate în discuție alte probleme decât cele legate de activitatea teatrală.”
La mai bine de patru decenii distanță, documentul nu este interesant pentru că dezvăluie un episod necunoscut din istoria Teatrului Popular – participarea la festivalul din Londra este deja bine documentată. El este valoros pentru că ne reamintește cum funcționa România acelor ani. Până și o vizită oficială la o instituție de cultură, desfășurată în cele mai mici detalii sub ochii autorităților, ajungea să fie consemnată într-o informare destinată Securității.
Privit astăzi, documentul nu ridică semne de întrebare asupra celui care l-a întocmit. Nu cred că directorul de atunci, profesorul Gheorghe Luchescu, o personalitate a culturii lugojene, a avut de ales în a da sau nu acea notă de informare. În schimb, ne amintește de sistemul în care, indiferent de pregătirea pe care o aveai sau de implicarea sau nu în politica vremii, erai nevoit să îți desfășori activitatea. Un sistem în care până și cultura era atent monitorizată, iar aproape fiecare detaliu trebuia consemnat și raportat.
Foto:
Lasă un răspuns