În primul episod al acestei serii am prezentat modul în care Securitatea descria Lugojul anului 1985: un municipiu cu aproximativ 60.000 de locuitori, o industrie puternică și produse exportate în peste 30 de țări. (vezi articolul aici: Lugojul prin ochii Securității (I). Documentul secret care face radiografia orașului din 1985 )
După această prezentare, raportul își schimbă complet tonul și intră în ceea ce reprezenta, de fapt, scopul său: activitatea desfășurată de Securitate pentru identificarea persoanelor considerate ostile regimului comunist.
Potrivit documentului, activitatea ofițerilor s-a desfășurat într-o perioadă în care, în opinia autorilor raportului, se intensificaseră „acțiunile de diversiune ideologică” și propaganda desfășurată împotriva României socialiste. În acest context, Securitatea susține că și-a concentrat activitatea asupra persoanelor care încercau să stabilească legături cu reprezentanțe diplomatice străine, cu posturi de radio occidentale sau cu organizații din afara țării.
Primul exemplu prezentat în raport este cel al unui grup de lugojeni care asculta postul de radio Europa Liberă.
Documentul arată că Securitatea a identificat în anul 1985, la momentul redactării acestui raport, un anturaj format din șapte persoane care ascultau împreună emisiunile postului de radio, după care purtau discuții pe marginea informațiilor difuzate. Ofițerii apreciau că acestea aveau un conținut „denigrator la adresa unor aspecte din țara noastră”. Raportul consemnează că grupul a fost destrămat în urma măsurilor informativ-operative desfășurate de Securitate.
În același capitol este prezentat și cazul unei persoane identificată doar prin inițialele P.I.. Potrivit raportului, aceasta a expediat către Europa Liberă o scrisoare sub pseudonimul „Herbert Liviu”, în care solicita difuzarea mai multor melodii. Documentul susține că autorul scrisorii a fost identificat, iar ulterior a fost „pus în discuția colectivului de oameni ai muncii”, în timp ce celelalte persoane din anturaj au fost avertizate.
Privit astăzi, cazul poate părea surprinzător. În anul 1985, simpla ascultare a unui post de radio occidental și comentariile făcute ulterior între prieteni erau suficiente pentru ca Securitatea să deschidă un caz și să intervină.
În episodul următor vom vedea de ce două manuscrise au fost considerate un pericol pentru regimul comunist și cum au ajuns preocupările literare ale unor lugojeni să fie consemnate într-un raport oficial al Securității.
P.S. În document apar doar inițialele numelui persoanei care a trimis scrisoarea, P.I. . Ar fi interesant dacă am afla cine a fost acesta sau chiar cine făcea parte din acel „grup de 7” pe care Securitatea susține că l-a destrămat. Poate vom afla mai multe chiar de la ei și vom putea cunoaște și cealaltă versiune a poveștii, nu doar pe cea consemnată de Securitate.
Tu ai ascultat, în acea perioadă, Radio Europa Liberă? De ce? Scrie-ne în comentarii.
Lasă un răspuns