În ultimele trei episoade am urmărit modul în care Securitatea privea municipiul Lugoj în anul 1985, persoanele considerate de interes operativ și principalele direcții de acțiune ale instituției. Seria are la bază documentul „Raportul Securității din Lugoj privind principalele probleme și obiective urmărite, măsurile luate și unitățile implicate în aplicarea acestora”, păstrat în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).
Ultima parte a raportului este diferită de celelalte. Dacă până aici documentul prezenta situații concrete și măsurile luate de ofițeri, în final șeful Securității Municipiului Lugoj face un bilanț al activității desfășurate în anul 1985 și, într-un gest mai puțin obișnuit pentru asemenea documente, recunoaște și o serie de neajunsuri.
Raportul enumeră mai întâi rezultatele pe care instituția și le atribuie. Sunt prezentate zeci de intervenții și măsuri preventive, de la confiscarea unor materiale considerate necorespunzătoare și destructurarea unor anturaje, până la prevenirea unor plecări ilegale din țară, declararea unor cetățeni străini ca persoane indezirabile și verificări în întreprinderi și instituții.
Un loc important îl ocupă rețeaua informativă, descrisă astfel în document:
„Un rol decisiv în obținerea acestor rezultate l-a avut rețeaua informativă care în prezent este compusă din 126 informatori, 108 colaboratori, 29 gazde casă de întâlniri, 11 rezidenți și 11 surse cu aprobare.”
Raportul mai arată că, în perioada 1984–1985, au fost recrutate 45 de noi surse, iar baza de lucru a Securității ajunsese la 251 de persoane urmărite prioritar pe diferite linii de muncă.
Documentul nu se oprește însă la bilanțul pozitiv. În ultimele pagini, șeful Securității admite că instituția nu și-a îndeplinit toate obiectivele și enumeră mai multe deficiențe. Printre acestea se numără faptul că nu au fost închise toate căile prin care informațiile ajungeau în străinătate, că măsurile luate împotriva naționaliștilor maghiari nu au avut eficiența dorită și că fenomenul emigrării nu era controlat suficient.
Raportul recunoaște, de asemenea, că Securitatea nu reușea să supravegheze corespunzător toate categoriile considerate vulnerabile la treceri ilegale de frontieră și că existau lipsuri inclusiv în activitatea de contraspionaj și în obținerea de informații privind cetățenii suspectați de legături cu servicii de informații străine.
Finalul documentului este poate cel mai surprinzător. Șeful Securității Municipiului Lugoj își asumă personal o parte din aceste neîmpliniri, scriind:
„Toate aceste lipsuri se datorează și subsemnatului întrucât am manifestat deficiențe în stilul de muncă, în modul de organizare și planificare a muncii, nereușind întotdeauna să mobilizez întregul colectiv în vederea realizării sarcinilor ce ne revin la nivelul cerințelor.”
Această concluzie încheie un document care, aproape patru decenii mai târziu, oferă o imagine rară asupra modului în care Securitatea își analiza propria activitate. Dincolo de limbajul specific epocii și de perspectiva unilaterală a instituției, raportul rămâne o mărturie istorică despre felul în care era privit municipiul Lugoj și locuitorii săi în ultimii ani ai regimului comunist.
Documentul integral, păstrat în arhiva CNSAS, poate fi consultat mai jos.
Notă: Această serie nu și-a propus să reabiliteze sau să condamne Securitatea, ci să prezinte, cât mai fidel, conținutul unui document oficial păstrat în arhiva CNSAS. Cititorii au avut astfel posibilitatea să vadă cum își descria instituția propria activitate și ce considera important să raporteze despre Lugoj în anul 1985. Ca orice document istoric, raportul reflectă perspectiva autorilor săi și trebuie citit în contextul epocii în care a fost redactat.
Lasă un răspuns