Multă lume a criticat entuziasmul cu care lugojenii au primit redeschiderea Ștrandului Municipal. Lăsând deoparte simpatiile și antipatiile politice, reacția oamenilor poate fi privită mai degrabă ca un moment de speranță decât ca un elogiu adus unei administrații.
Dacă privim în urmă și refacem întreaga poveste a noului ștrand, de la primele declarații făcute în urmă cu aproape 15 ani și până la redeschiderea din această vară, este mai ușor de înțeles de ce atât de mulți lugojeni au privit acest moment cu emoție. Sincer, după toate întârzierile, blocajele și controversele din ultimii ani, puțini mai credeau că această investiție va avea vreodată un nou început.
2011 – Se naște ideea unui ștrand modern
În 2011, administrația lugojeană condusă la acea dată de Francisc Boldea vorbea pentru prima dată despre transformarea vechiului Ștrand Municipal într-un complex modern de agrement. Nu mai era vorba despre simple reparații, ci despre construirea unei baze de agrement complet noi, cu bazine moderne, râu artificial, jacuzzi, saune, tobogane, terenuri sportive și spații comerciale.
2012 – Licitația și primele controverse
În 2012, Primăria Lugoj a lansat licitația pentru proiectul „Realizarea unei zone de agrement și sport pe terenul fostului ștrand al orașului Lugoj”.
Procedura a fost contestată în repetate rânduri la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, însă, în final, contractul a fost atribuit firmei Matcon SRL. Unul dintre argumentele importante care au cântărit în desemnarea câștigătorului a fost garanția de 20 de ani oferită de constructor, aspect care a generat numeroase discuții încă de atunci.
2013 – Începe șantierul
În 2013 sunt demarate lucrările. Valoarea investiției era estimată la peste două milioane de euro, iar termenul de finalizare era anul 2014.
Pentru Lugoj, proiectul reprezenta una dintre cele mai importante investiții în domeniul agrementului de după Revoluție.
Un detaliu mai puțin cunoscut este că întreaga investiție a fost realizată exclusiv din bugetul local al municipiului Lugoj, fără finanțare europeană sau guvernamentală. Practic, toate cheltuielile pentru construirea noului ștrand au fost suportate din fondurile proprii ale orașului.
2014–2017 – Lucrările se blochează
După aproximativ un an de șantier, lucrările sunt oprite.
Între Primărie, constructor și proiectant apar neînțelegeri privind soluțiile tehnice și decontarea lucrărilor, iar investiția rămâne blocată aproape trei ani.
Abia în 2017 administrația locală anunță reluarea lucrărilor și promite finalizarea rapidă a proiectului.
2018 – Recepția investiției
În 31 octombrie 2018, după aproape șase ani de la atribuirea contractului, Ștrandul Municipal este recepționat.
Constructorul mai avea de executat câteva remedieri consemnate în procesul-verbal de recepție, însă administrația considera că investiția este practic finalizată.
Primarul Francisc Boldea declara atunci:
„Lucrările au fost făcute de calitate și credem că nu vor fi probleme.”
Sursa: Redeșteptarea, 2 noiembrie 2018 – articol semnat de Cristian Ghinea, „Ștrandul a fost recepționat și își va deschide porțile cu o față nouă”.
Tot atunci, edilul anunța și momentul în care lugojenii urmau să se bucure de noul complex:
„La data de 1 mai 2019, după angajarea personalului și finalizarea lucrărilor la bazinul cu tobogan, întregul complex de agrement va fi dat în folosință.”
Sursa: Redeșteptarea, 2 noiembrie 2018 – articol semnat de Cristian Ghinea, „Ștrandul a fost recepționat și își va deschide porțile cu o față nouă”.
2019–2020 – Inaugurarea și primul sezon
Înainte de deschiderea oficială, Francisc Boldea transmitea un nou mesaj optimist:
„Ștrandul ar fi gata, dar nu putem să-i dăm drumul pe ploaie. (…) Sunt rezolvate toate problemele. În proporție de aproape 100% e gata tot.”
Sursa: Lugojeanul, 15 mai 2019 – articol semnat de Gabriel Iosa, „Primarul Boldea susține că doar vremea îl împiedică să deschidă ștrandul”.
Complexul este inaugurat la final de mai 2019 și primește mii de vizitatori.
Entuziasmul durează însă puțin. După numai câteva săptămâni apar primele probleme tehnice, iar râul artificial este oprit pentru lucrări de remediere. Administrația explică situația prin defecțiuni ale sistemului de filtrare și incompatibilitatea unor materiale utilizate în instalații.
Cu toate acestea, ștrandul funcționează și în sezonul estival 2020. Deși activitatea este influențată de restricțiile impuse în contextul pandemiei de COVID-19, complexul rămâne deschis publicului.
2021 – Anul închiderii
După schimbarea administrației locale din 2020, noul primar, Claudiu Buciu, prezintă public concluziile unui raport tehnic privind starea investiției și anunță că ștrandul nu va mai fi deschis în sezonul 2021.
„Din estimările noastre, cu părere de rău, spun că ștrandul nu va fi deschis în acest an. Motivul este că nu poate funcționa în starea de acum. Investițiile necesare pentru a-l pune în siguranță ar fi de 300.000 de euro.”
Sursa: Lugojeanul, 12 martie 2021 – articol semnat de Gabriel Iosa, „Ștrandul din Lugoj nu se va deschide anul acesta. Necesită reparații în valoare de 300.000 de euro”.
Tot atunci, Buciu afirma că instalațiile sunt grav afectate și că intrarea în faliment a constructorului complică orice demers de remediere.
Raportul tehnic a fost prezentat în principal prin declarații publice și prin fragmente apărute în presă, însă nu a fost făcut public un deviz general al lucrărilor necesare și nici nu a fost prezentat un proiect concret de reabilitare.
Ștrandul avea să rămână închis pe tot parcursul mandatului administrației conduse de Claudiu Buciu. În această perioadă nu a fost demarat un proiect de reabilitare, iar lipsa lucrărilor de întreținere a dus la degradarea continuă a construcțiilor și instalațiilor.
Octombrie 2024 – O nouă administrație, un nou concept
În urma alegerilor locale, din octombrie 2024, conducerea Primăriei Lugoj este preluată de administrația condusă de Călin Dobra.
Încă de la începutul mandatului, redeschiderea Ștrandului Municipal este anunțată drept una dintre prioritățile administrației.
2025–2026 – Reconstrucția
În martie 2025, când puțini mai credeau că ștrandul va mai putea fi salvat, Călin Dobra declara:
„Ștrandul a fost închis ani de zile, ceea ce a dus la o paragină totală și la distrugerea dotărilor și instalațiilor, a tot ce este acolo. Mai bine ții ceva funcțional, îl menții și-l repari din mers, decât să închizi un obiectiv care se degradează, în timp. (…) Credeți-mă, voi face tot posibilul să deschid complexul de agrement în această vară, dacă se poate, dacă nu, cel târziu anul viitor.”
Sursa: Redeșteptarea, 5 martie 2025 – articol semnat de Cristian Ghinea, „O adiere de speranță! Ștrandul, posibilă deschidere în această vară, SPA-ul, deocamdată exclus”.
După ce a trecut și vara anului 2025, mulți lugojeni au început să creadă că povestea Ștrandului Municipal se va opri aici. Deși noua administrație locală își asumase redeschiderea complexului ca una dintre priorități, obiectivul a rămas închis și în acel sezon, iar scepticismul a continuat să crească.
La începutul anului 2026 au început lucrările propriu-zise de refacere a ștrandului. Au fost înlocuite și reparate instalații, au fost refăcute spații afectate de anii în care complexul a rămas închis și s-a intervenit asupra unor echipamente care nu mai puteau fi puse în funcțiune fără investiții consistente.
Nici aceste lucrări nu au stârnit însă un entuziasm deosebit. Cei aproape 15 ani de promisiuni, întârzieri, blocaje și controverse și-au spus cuvântul asupra modului în care lugojenii mai priveau astfel de proiecte. Mulți preferau să creadă că vor merge din nou la ștrand doar atunci când îi vor trece efectiv porțile.
2026 – Un sfârșit de drum și un nou început
Și totuși, într-o zi obișnuită de vară, fără inaugurări pompoase și fără festivități spectaculoase, Ștrandul Municipal Lugoj și-a redeschis porțile.
Privit în sine, este un lucru firesc, aproape banal, pentru un oraș de dimensiunea Lugojului. Privit însă prin prisma ultimilor aproape 15 ani, a devenit aproape un miracol administrativ transformat într-o bucurie manifestată destul de zgomotos de mulți lugojeni. Este, totuși, o speranță că unele proiecte despre care nimeni nu mai credea că vor fi duse la capăt pot avea, totuși, un final.
Lasă un răspuns