Institutul Regional de Oncologie Timișoara poate intra în etapa de execuție, după semnarea contractului de finanțare prin Programul Sănătate 2021–2027. Potrivit președintelui Consiliului Județean Timiș, Alfred Simonis, primele lucrări ar putea începe în septembrie, iar pentru construcția propriu-zisă sunt prevăzute 34 de luni.
Vestea este importantă pentru întreg vestul țării, inclusiv pentru pacienții din Lugoj. În același timp, însă, readuce în atenție proiectul Spitalului Nou din Lugoj, care a pornit din același program european, dar a avut un destin cu totul diferit.
În lista oficială a Ministerului Sănătății, publicată în 2023, proiectul „Construire spital și funcțiuni conexe pentru Spitalul Municipal «Dr. Teodor Andrei» Lugoj” ocupa locul 11, cu 83 de puncte. Institutul Regional de Oncologie Timișoara se afla imediat după Lugoj, pe locul 12, cu 82 de puncte.
Ambele investiții au fost aprobate prin Componenta 12 – Sănătate, Investiția I2.1 – „Infrastructură spitalicească publică nouă”.
Cum s-a ajuns, atunci, ca Institutul Oncologic, evaluat inițial cu un punct mai puțin, să primească o nouă finanțare și să meargă mai departe, în timp ce Spitalul Nou din Lugoj a pierdut banii?
Alte nouă spitale au fost salvate
Institutul Oncologic nu este singurul proiect care nu mai putea fi finalizat până la termenul impus prin PNRR, dar pentru care a fost găsită o altă sursă de finanțare.
În noiembrie 2025, Comitetul de Monitorizare al Programului Sănătate, împreună cu reprezentanții Comisiei Europene, a aprobat transferul a nouă proiecte din PNRR în Programul Sănătate 2021–2027.
Pe listă se află investiții din Timișoara, Alba Iulia, Pitești, Giurgiu, Vaslui, Bacău și Oradea, precum și noul sediu al Spitalului de Urgență al Ministerului Afacerilor Interne „Dimitrie Gerota”.
Unul dintre cele nouă proiecte este municipal: noul Spital de Boli Infecțioase și Pneumologie din Oradea. Investiția este gestionată de Municipiul Oradea, iar Spitalul Clinic Județean de Urgență Bihor, în ciuda denumirii sale, se află în subordinea Consiliului Local și a Primăriei Oradea.
Așadar, Spitalul Nou din Lugoj nu a pierdut finanțarea pentru simplul fapt că era un proiect municipal.
Oradea a semnat finanțarea mai târziu, dar a deschis șantierul
Comparația dintre Lugoj și Oradea este relevantă.
Lugojul a semnat contractul de finanțare în martie 2023. Oradea l-a semnat abia în decembrie 2023, cu aproximativ nouă luni mai târziu.
Cu toate acestea, Primăria Oradea a semnat contractul de proiectare și execuție la 8 martie 2024, iar ordinul pentru începerea proiectării a fost emis în aprilie. Lucrările pe teren au început efectiv în septembrie 2024.
În februarie 2025, când Ministerul Sănătății a notificat rezilierea contractului Lugojului, Oradea avea deja un șantier deschis de aproximativ cinci luni.
În februarie 2025 lucrările de terasamente și epuismente erau realizate în proporție de 95%. Fuseseră excavați aproximativ 90.000 de metri cubi de pământ, erau executați 184 de piloți forați, iar betonul de egalizare fusese turnat pe 13.500 din cei 15.000 de metri pătrați prevăzuți.
La Lugoj, după aproape doi ani de la semnarea finanțării, situația era complet diferită:
- nu exista un constructor desemnat;
- nu era semnat contractul de proiectare și execuție;
- proiectarea tehnică nu începuse;
- nu fusese emis un ordin de începere;
- nu exista niciun șantier.
Au existat proceduri, licitații și contestații, dar nu s-a ajuns la niciun rezultat concret care să apropie investiția de execuție.
Riscul era mult mai mare la Lugoj
Mai există o diferență esențială între cele două proiecte.
La Oradea, noul spital este construit pe un amplasament separat. Chiar dacă lucrările întârziau sau finanțarea se oprea, activitatea medicală din actualele clădiri putea continua.
La Lugoj, proiectul urma să fie realizat în incinta actualului Spital Municipal. Construcția presupunea demolarea unor imobile existente, mutarea și înghesuirea temporară a unor secții și desfășurarea activității medicale în paralel cu un șantier de mari dimensiuni.
Prin urmare, pericolul nu era doar ca noua clădire să rămână neterminată.
În cazul în care finanțarea se oprea după începerea demolărilor, Lugojul putea rămâne cu actualul spital parțial dezafectat, cu secțiile mutate în spații improprii și cu pacienții și personalul medical obligați să suporte disconfortul unui șantier abandonat.
În plus, toate cheltuielile necesare după expirarea finanțării PNRR ar fi trebuit suportate din bugetul municipiului.
Acest lucru apare chiar în notificarea Ministerului Sănătății privind rezilierea contractului. Primăria informase că nu poate termina proiectul până la 30 iunie 2026 și că nu poate acoperi din bugetul local lucrările rămase. Pentru un municipiu de dimensiunea Lugojului, continuarea unei investiții de sute de milioane de lei din resurse proprii ar fi reprezentat un risc financiar uriaș.
Ministerul a cerut și recuperarea sumei de 846.619 lei de la municipalitatea lugojeană, reprezentând cheltuieli decontate anterior.
Unde s-a pierdut, de fapt, proiectul lugojean al „Spitalului Nou”?
În februarie 2025, continuarea proiectului fără garanția finanțării integrale ar fi putut pune o presiune uriașă asupra bugetului municipiului și ar fi riscat să afecteze funcționarea spitalului existent. În aceste condiții, renunțarea la forma inițială a investiției pare să fi fost o decizie greu de evitat.
Rămâne însă întrebarea: dacă Lugojul ar fi urmat ritmul Oradiei și ar fi avut deja lucrările începute la începutul anului 2025, s-ar mai fi renunțat la proiect sau ar fi fost căutată și pentru el o soluție de finanțare?
Lasă un răspuns