Am observat, în ultima vreme, că unii se miră atunci când citesc pe Hub Media Lugoj un editorial și constată că autorul are o părere. Mai ales că, de cele mai multe ori, nu coincide cu a lui. Culmea, nu?
Poate că trebuie lămurit un lucru simplu: editorialul nu este știre. Nu este comunicat de presă și nici proces-verbal. Editorialul este exact locul în care o publicație își spune părerea despre un subiect.
Poate să placă. Poate să nu placă. Poate să enerveze. Nu asta este problema.
Pe Facebook, toată lumea are o părere. Unul spune că primarul face bine, altul că face rău. Unul laudă o investiție, altul spune că este o prostie. Unul îl înjură pe X, altul îl apără. Și, de cele mai multe ori, nimeni nu simte nevoia să explice de ce are dreptul să scrie ceea ce gândește.
Foarte bine. Este dreptul fiecăruia. Doar că același drept îl are și o publicație. Ceea ce unii fac printr-un comentariu pe Facebook, o publicație face, într-o formă ceva mai elaborată, printr-un editorial.
Atât de simplu.
Când scriu o știre, lucrurile stau altfel. Acolo trebuie prezentate faptele, informațiile, declarațiile și, atunci când este cazul, punctele de vedere ale celor implicați. Părerea mea despre subiect nu are ce căuta în știre.
Dar când un text este denumit EDITORIAL, situația se schimbă. Acolo este o opinie. A mea sau, mai larg, a publicației. Și nu, nu mă aștept să fie toată lumea de acord cu ea. Nici nu scriu editoriale ca să văd câți oameni îmi dau dreptate.
Dacă înainte să scriu ar trebui să mă gândesc dacă se supără primarul, vreun consilier, vreun partid, vreun om de afaceri, vreun coleg din presă sau câțiva comentatori de pe Facebook, probabil că cel mai simplu ar fi să nu mai scriu nimic.
Sau să scriu numai despre vreme, deși, probabil, s-ar găsi cineva să se supere și acolo.
Așa că lucrurile vor rămâne foarte simple pe Hub Media Lugoj:
Știrile vor fi știri. Reportajele vor fi reportaje. Interviurile vor fi interviuri. Editorialele vor fi editoriale.
Iar când voi considera că un lucru este bun, voi spune că este bun. Când voi considera că este prost, voi spune că este prost. Indiferent cine este cel vizat.
Cititorul are exact aceeași libertate. Poate să fie de acord cu mine. Poate să mă contrazică. Poate să spună că am dreptate sau că bat câmpii. Poate să lase un comentariu și să-și argumenteze punctul de vedere.
Iar dacă îl deranjează atât de tare faptul că o publicație are și opinii, există și o soluție extrem de simplă: să nu o mai citească. Nu obligă nimeni pe nimeni.
Un lucru însă nu voi face: să-mi schimb părerea doar pentru că produce reacții. Pentru că, până la urmă, tocmai pentru asta există editorialul, ca o publicație să poată spune ce crede, chiar și atunci când unora nu le convine.
P.S. Mi-am semnat articolele indiferent cine a condus Lugojul și le voi semna și de acum înainte. Nu m-am ascuns niciodată în spatele pseudonimelor sau al numelor false. E ușor să fii curajos când nimeni nu știe cine ești. Să-ți pui numele lângă ceea ce scrii este, înainte de toate, o chestiune de caracter. Pe care unii îl au. Alții, după cum se vede cu ochiul liber pe Facebook, nu.
Lasă un răspuns