E adevărat, într-o urbe de nivelul Lugojului, nu poți să ai pretenții de evenimente interesante și, mai ales, multiple. La noi, ori sunt toate în aceeași zi și la aceeași oră (glumesc, dar au fost nenumărate cazuri), ori lipsesc cu desăvârșire.
La fel și cu informațiile pe care poate să le dea presa. De unde să tot scrii ceva interesant și util pentru cetățean? Că nu prea ai de unde. O conferință de presă organizată de primar devine o mană cerească pentru gazetarii locali. Prilej de cel puțin 6-7 știri „bombă”, care pun și agora lugojeană în priză pentru ceva timp.
În rest, aceleași șantiere, care oferă același subiect: când se vor finaliza? De unde și știrile „bombă” cu „mai durează” sau „nu se va finaliza la data promisă”, aceleași frecușuri între consilierii locali – oameni politici – și Primărie, aceleași rezultate la sport sau, poate, câte un interviu cu vreun antrenor și aceleași știri-afiș despre divertismentul local, că, din păcate, cultura pe la noi lipsește cu desăvârșire. O fi ea pe undeva, dar e așa ascunsă, că nici nu o vezi.
Până la urmă, Lugojul este un oraș mic. Mult mai mic decât ne place uneori să credem. Și nu mă refer neapărat la numărul locuitorilor, ci la ritmul în care se întâmplă lucrurile. La noi, și ploaia poate deveni un eveniment major. Dacă ține ceva mai mult, avem străzi inundate și poze pe Facebook. Dacă nu plouă, avem secetă. Dacă ninge, apar inevitabil discuțiile despre deszăpezire, iar dacă sunt 35 de grade, descoperim că e caniculă. Vremea ne salvează măcar câteva zile pe lună, pe noi, jurnaliștii, de eterna întrebare: „Despre ce mai scriem astăzi?”.
Într-un oraș mare, faptul că s-a deschis un magazin, că s-a închis o stradă sau că se „taie” apa câteva ore într-un cartier abia dacă trece de nivelul unei informații utile. La Lugoj poate deveni subiectul zilei. Prea ne cunoaștem între noi și prea bine știm cine cu cine s-a certat, cine a plecat de la vreun un partid, cine a primit o funcție și cine a rămas pe dinafară. O groapă, un indicator mutat sau o dispută în Consiliul Local pot naște dezbateri aprinse și zeci de comentarii. În lipsa evenimentelor mari, le mărim pe cele mici și, pentru câteva ore, avem impresia că centrul lumii trece prin fața Primăriei.
Poate că așa funcționează orice comunitate mică și poate că tocmai aici stă o parte din farmecul, dar și din ridicolul ei. Lucrurile care la câteva zeci de kilometri distanță nu interesează absolut pe nimeni devin pentru noi evenimente importante, sunt discutate, întoarse pe toate părțile și apoi uitate, până apare următorul mare subiect local. După care deschizi Facebook-ul și afli că a început să plouă. Și gata. Avem știrea zilei…
Lasă un răspuns