Pe 19 octombrie 2026 se împlinesc doi ani de când Călin Dobra a devenit, cu acte în regulă, primarul municipiului Lugoj. Raportat la perioadele foștilor primari lugojeni Martinescu și Boldea, care au avut câte 12 ani fiecare, este o perioadă relativ scurtă, dar mai lungă cu aproximativ jumătate de an decât mandatul fostului primar Claudiu Buciu, demis după numai un an și jumătate. Deci, tot este ceva de luat în seamă…
Administrativ, această perioadă poate fi descrisă într-un singur cuvânt: ȘANTIER!
Cred că Dobra este printre puținii edili lugojeni în cazul cărora, la întrebarea „Ce a făcut?”, nu multă lume ezită să răspundă. În funcție de baricada pe care te afli, situația poate fi descrisă ca o mare reușită, pentru că se lucrează la Podul de Fier, în parcuri sau în cartiere, ori ca un haos total, pentru că nu se poate circula pe Pod, prin parcuri sau prin cartiere…
Și, până la urmă, ambele tabere au argumentele lor. Numai că succesul unei administrații nu se măsoară în numărul șantierelor deschise, ci în ceea ce rămâne după ce acestea se închid.
Tot în funcție de partea baricadei pe care te afli, se poate vorbi despre implementarea unor proiecte ale fostei administrații, dar și despre renunțarea la altele. Cel mai grăitor exemplu este cel al „Noului Spital”, „vârful de lance” al fostei administrații, devenit „sula în coaste” a actualei. Dincolo de disputele politice și administrative, un lucru rămâne cert: lugojenii au rămas, deocamdată, fără spitalul promis.
O reușită substanțială a administrației Dobra poate fi considerată redeschiderea Ștrandului Municipal. Chiar și parțială, redeschiderea lui reprezintă o palmă peste ceafa fostei administrații, care, în cei patru ani petrecuți la timona orașului, s-a plâns mai mult de „greaua moștenire”, în timp ce ștrandul a continuat să se degradeze. Și uite că, până la urmă, s-a putut! Nu în totalitate, nu fără probleme, dar s-a putut…
Au mai fost doi ani de scumpiri ale tarifelor la utilități, de la apă („Venirea Aquatim la Lugoj va fi kryptonita lui Dobra”, mi-a scris la un moment dat un participant la feisbuc…), la ridicarea gunoiului. Au crescut și prețurile la curent, gaze, impozitele și, mai nou, carburanții. Chiar dacă nu toate aceste scumpiri au fost „gândite” de Dobra și nici nu toate depind de administrația locală, tot lui i-au fost imputate, în mare parte. Pentru că, vrem sau nu, primarul este cel care decontează politic aproape tot ce se întâmplă într-un oraș. Inclusiv lucrurile asupra cărora nu are prea multă putere.
Despre sport și cultură, cam tot pe acolo ne-am învârtit ca în ultimii mulți ani. Nici nu s-a rupt gura târgului cu ceva, dar nici nu am fost pe la coada clasamentului. Trebuie să recunosc că nici nu poți emite pretenții de capitală culturală sau regină a sportului când banii la buget sunt cum sunt. E bine să ne mai uităm și în oglindă, uneori, să ne vedem adevăratul chip al orașului, ăla cu cearcăne sub ochi și cu început de chelie, nu ăla din poze…
Politic, cred că a fost una dintre cele mai liniștite perioade din istoria recentă a Lugojului. Câteva „puseuri” liberalo-auriste cu pretenții de opoziție, dar și alea mai mult de dragul feisbucului și al tictocului decât ca parte a unei acțiuni organizate, care să aibă relevanță. Chiar dacă nu a existat un acord semnat, PSD-ul și USR-ul lugojene au funcționat ca „unse” în Consiliul Local.
O liniște politică din care administrația a avut, fără îndoială, de câștigat. Rămâne de văzut dacă a câștigat la fel de mult și orașul. Pentru că lipsa unei opoziții puternice poate însemna stabilitate și eficiență, dar poate însemna și absența unor dezbateri serioase asupra deciziilor luate.
În rest, ce să mai zic?
Doi ani de mandat nu sunt suficienți pentru a construi un oraș nou, dar sunt suficienți pentru a înțelege încotro se îndreaptă cel vechi.
La mulți ani? Vedem dacă vor fi, când se va trage linia după toți patru.
Că mai e mult până departe…
Lasă un răspuns