editorial de Augustin BERCEAN
Unul dintre articolele mele recente (mai bine zis, din nou un articol de-al meu…) a iritat mulțimea de pe Facebook. Este vorba despre cel cu cele aproape 3.000 de like-uri primite de Călin Dobra la propria-i postare, în care anunța redeschiderea circulației pe Podul de Fier (vezi articolul: Aproape 3.000 de like-uri în 14 ore pentru anunțul filmat al primarului Călin Dobra privind redeschiderea Podului de Fier )
În nota obișnuită a modului în care sunt citite articolele pe Facebook, bineînțeles că majoritatea celor care s-au apucat să comenteze sau să dea câte un emoticon nu au trecut mai departe de poză și titlu. Și cum poza era cu Dobra, iar titlul conținea 3.000 de like-uri, e clar ce a urmat…
Dar nu mă deranjează comentariile sau emoticoanele primite (indiferent de cât de abulice ar fi fost). Cât timp postezi pe Facebook, trebuie să îți asumi asta, căci, în definitiv, pentru asta a fost creată această rețea de socializare: pentru comentarii și pentru a da șansa oricui să își dea cu părerea, argumentat sau nu. Acum, de când scrie și AI-ul în locul unora, nu mai ai loc de „dăștăpți”…
Și dacă tot vorbeam despre observații, este imposibil să nu observăm existența pe Facebook-ul lugojean a două lumi mari și total distincte: lumea iubitorilor de Dobra și cea a celor care îl urăsc pe Dobra (și, implicit, PSD-ul). Două lumi deja bine consolidate, închise în propriile convingeri și aproape imposibil de reconciliat.
Cum le-aș descrie? Păi, din prima fac parte cei care, indiferent ce porcărie ar face primarul sau omul Călin Dobra, ar transforma-o în ceva poleit cu aur, cu un laudatio aferent. Ceilalți, la polul opus, indiferent ce lucru bun ar face primarul sau omul Dobra, l-ar transforma instantaneu în cea mai mare porcărie existențială.
Și, culmea, deși se urăsc reciproc, cele două lumi seamănă izbitor. Au aceleași reflexe, aceeași incapacitate de a accepta o altă părere și aceeași convingere că adevărul le aparține în exclusivitate. Diferă doar personajul pe care îl venerează sau îl detestă.
Problema este că locuitorii acestor două lumi nu acceptă existența unor indivizi care nu dau doi bani pe niciuna dintre ele. Pentru dânșii e clar: cine nu este în lumea noastră sigur este în lumea celorlalți și, deci, este un inamic. Nu există posibilitatea ca un om să aprecieze astăzi o decizie a primarului și mâine să îl critice pentru alta, fără să fie catalogat drept susținător sau adversar politic.
Numai că asemenea indivizi există și, spre disperarea locuitorilor celor două lumi, își văd de propria viață, fără să simtă nevoia să ceară aprobarea cuiva pentru ceea ce gândesc sau spun. Nu sunt neapărat mai deștepți, mai morali sau deținătorii vreunui adevăr absolut. Pur și simplu nu îi interesează războaiele celorlalți și nici etichetele pe care aceștia se grăbesc să le împartă.
Cât despre mine, nu am nici cea mai mică intenție să conving locuitorii vreuneia dintre cele două lumi că nu aparțin celeilalte. Pot să creadă ce vor, să comenteze cât vor și să împartă în continuare lumea în prieteni și dușmani, după propriile criterii. Până la urmă, fiecare este liber să creadă ce dorește despre ceilalți, indiferent cât de mult sau de puțin îi cunoaște…
Lasă un răspuns