Marți, 28 aprilie 2026, la conferința de presă susținută de primarul municipiului Lugoj, a fost prezentat bugetul pentru anul 2026, document care urmează să fie supus aprobării Consiliului Local în data de 12 mai.
Anul acesta nu va fi nici un buget spectaculos, plin de promisiuni, dar nici unul care să creeze mari probleme. Pare să fie un buget realist conceput, în care au fost puse în balanță atât plusurile, cât și minusurile inerente.
Bugetul Lugojului pentru anul 2026 trebuie privit, înainte de toate, printr-o singură cheie: fondurile atrase pentru proiecte. Din totalul de aproximativ 465 de milioane de lei, peste 315 milioane merg pe dezvoltare, adică investiții finanțate în mare parte din PNRR, ADR sau alte programe. Veniturile proprii sunt estimate la doar 110–115 milioane de lei, ceea ce arată clar că orașul se dezvoltă mai ales din bani atrași, nu din resurse interne. Dar acesta este un lucru foarte normal.
Ca valoare, lucrurile arată bine. Primăria are în portofoliu 32 de proiecte, dintre care 24 sunt deja în implementare. Fără aceste finanțări, multe dintre investițiile actuale nu ar exista.
Problema apare însă în momentul finalizării acestor proiecte. Fondurile atrase vin la pachet cu termene stricte, iar în cazul PNRR, data-limită este 30 iulie 2026. Întârzierile nu sunt excluse. Primarul a menționat câteva proiecte cu probleme, printre care și modernizarea corpului principal al Liceului „Iulia Hasdeu” și sala de sport, unde finalizarea la termen depinde de un ritm de lucru accelerat.
În astfel de situații, avantajul finanțării externe se poate transforma rapid într-o problemă. Dacă proiectele nu sunt finalizate la timp, ele trebuie fie refinanțate, fie duse la capăt din bugetul local, fie rămân nefinalizate.
Iar Lugojul a mai trecut prin astfel de episoade. Sala de sport de la Liceul „Valeriu Braniște”, grădinița de pe Bocșei sau Centrul Cultural de pe Banatului arată că întârzierile și schimbările de finanțare nu sunt o noutate.
În acest context se explică și prudența față de unele proiecte PNRR. Cel mai elocvent exemplu este „Spitalul Nou”, proiect la care, în acord cu Ministerul Sănătății, s-a renunțat anul trecut. Nu lipsa banilor a fost problema, ci riscul ca termenele să nu poată fi respectate.
După cum se vede, banii există, dar trebuie să fie și cheltuiți. Există o diferență mare între semnarea contractelor și implementarea lor, iar această diferență face, de multe ori, distanța dintre un proiect reușit și unul care devine o problemă.
Este foarte ușor ca un buget declarat inițial „istoric” să se transforme într-un coșmar pentru o administrație, dacă proiectele nu sunt gestionate corect. De aceea, bugetul în sine are importanță doar în măsura în care există și capacitatea de a-l duce la capăt, în forma gândită. În final, nu cifrele inițiale contează, ci rezultatele la final de exercițiu bugetar.
Lasă un răspuns