După adevărata dramă culturală trăită de o parte a românilor la concertul Metallica de la București, Lugojul – oraș care nu degeaba se autointitulează „Capitala Culturală a Banatului” – a reacționat prompt și responsabil, oferind populației un tratament artistic de urgență: Festivalul Primăverii de pe Platoul Casei de Cultură a Sindicatelor.
Mii de lugojeni au fost prezenți, vineri seară, la spectacolele oferite de artiștii invitați în prima zi a festivalului, într-o atmosferă pe care mulți au considerat-o net superioară „experimentelor zgomotoase occidentale” prezentate recent la București.
Înconjurați de miresmele grătarelor încinse și de fumul gros care plutea artistic peste platou, spectatorii au asistat la ceea ce mulți au numit deja „adevăratul moment de renaștere culturală al Banatului”.
„După ce am fost la concertul Metallica de la București, acest spectacol mi-a redat speranța că actul artistic nu a murit”, a declarat emoționat un spectator, în timp ce încerca să țină simultan în mână și telefonul, și muștarul, și berea, și frigăruia.
Un alt participant a explicat diferența dintre cele două evenimente:
„La Metallica era prea multă gălăgie și nu se înțelegea nimic. Aici simți mesajul. Simți trăirea. Simți cum trece cultura prin tine.”
Au existat și lugojeni care, deși nu au văzut concertul formației americane și nici nu știau exact dacă Metallica este trupă, marcă de energizant sau firmă de termopane, au avut opinii ferme despre prestația acesteia.
„Nu am văzut concertul lor, dar am înțeles că a fost foarte slab. Practic, eu nici n-am auzit de ei până ieri, dar dacă Robert Turcescu a zis ce a zis despre ei, atunci sigur e adevărat”, a explicat foarte sigur pe el un specialist local în muzică internațională și mici la tavă.
După reușita spectacolului de vineri seară, de la Lugoj, numeroși experți culturali au analizat atent prestația celor de la Metallica, concluzia generală fiind că adevărata problemă a trupei americane nu a fost vârsta, sunetul sau organizarea, ci faptul că nu au cântat între două grătare, lângă miros de mici și într-o atmosferă autentică de „Capitală Culturală a Banatului”.
P.S. Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Ironia nu vizează artiștii sau publicul prezent la festival, ci mai ales părerile și reacțiile care apar inevitabil după orice spectacol.
Lasă un răspuns