Codru Festival și cei 90.000 de euro care au stârnit mai multe discuții decât artiștii

A trecut o săptămână de la încheierea primului festival în aer liber finanțat din bani publici, de la Lugoj. Fac această precizare, finanțat din bani publici, deoarece, cu doar câteva săptămâni înainte, pe Platoul Casei de Cultură a mai avut loc un alt festival, dar care a fost organizat exclusiv din fonduri private, fără niciun leu cheltuit din bugetul local. Interesant este că și atunci, foarte mulți dintre cei nemulțumiți au găsit motive să înjure tot Primăria, deși administrația locală nu avea nicio legătură cu finanțarea evenimentului.

Codru Festival a ajuns deja la a doua ediție organizată la Lugoj. Anul trecut, unul dintre aspectele apreciate de mulți lugojeni a fost organizarea evenimentului în zona „La Plopi”, o dorință mai veche a unei părți a comunității. Anul acesta, cele mai multe discuții par să se fi purtat în jurul altor subiecte.

Niciodată nu va exista un festival comercial care să mulțumească pe toată lumea. În momentul în care îl dedici unei întregi comunități, sigur vor exista și multe nemulțumiri. Ce place unora îi deranjează pe alții. Dar acesta este un risc asumat atunci când te hotărăști să organizezi și să finanțezi un asemenea eveniment.

Festivalurile cu profil bine definit, cum sunt cele de muzică clasică, rock, muzică populară, teatru sau jazz, au un public bine conturat. Acolo critica vine aproape exclusiv asupra prestației artiștilor. Și este, de multe ori, o critică mult mai dură, deoarece publicul este format din oameni care cunosc și urmăresc genul respectiv.

La festivalurile comerciale, când într-o zi ai pe scenă un anumit gen muzical și a doua zi altul, este clar că multe dintre comentarii se vor îndrepta către prețul micilor, al berii, intensitatea sunetului, curățenia din zonă, traficul sau locurile de parcare. Mai puțin către valoarea artistică a momentului.

Nu ar fi fost corect să scriu acest articol bazându-mă doar pe comentariile de pe Facebook, fără să mă documentez cât de cât la fața locului. De aceea am dat o fugă într-una dintre zile prin festival, dar nu atunci când era programul artistic. Am vrut să văd cum arată locul și dacă ceea ce se spune în comentarii corespunde, măcar în parte, cu realitatea.

Am găsit un spațiu bine delimitat pentru acest gen de eveniment, curățenie și foarte multe POS-uri, lucru încă rar întâlnit la multe manifestări de acest fel. Prețurile au fost cele obișnuite pentru un festival. Doar nu se aștepta nimeni să găsească aici prețuri de piață sau de supermarket.

Despre partea artistică îmi rezerv dreptul să nu mă pronunț. Au fost trupe și cântăreți care pe mine nu m-au făcut să ies din casă și să stau în fața scenei. Dar asta nu înseamnă că ceea ce s-a întâmplat pe scenă, în cele două seri, nu a fost apreciat de cei prezenți. A fost publicul lor și, din câte am văzut ulterior prin fotografii și filmări, oamenii chiar s-au simțit bine.

Ceea ce mi s-a părut interesant este că, deși vorbim despre un festival cu tentă artistică, foarte multe dintre comentarii nu au fost despre artiști. Nici despre muzică. Și nici despre locație.

Cele mai multe discuții s-au purtat în jurul banilor. Cât a costat festivalul, cine l-a plătit și dacă merita sau nu să fie organizat cu sprijinul administrației locale. Este o discuție legitimă. Până la urmă, vorbim despre bani publici și orice cheltuială făcută de o administrație trebuie să suporte dezbaterea publică.

Poate că acesta este lucrul cel mai interesant care rămâne după încheierea festivalului. Nu faptul că unii au apreciat artiștii, iar alții nu. Nu prețul berii sau al micilor. Ci faptul că tot mai mulți oameni încep să se uite la modul în care sunt cheltuiți banii comunității și să compare astfel de cheltuieli cu nevoile reale ale orașului. Este o preocupare firească și chiar sănătoasă pentru orice comunitate.

În același timp, trebuie spus că un oraș nu poate trăi doar între șantiere, asfaltări, conducte și proiecte de infrastructură. O administrație are obligația să rezolve problemele practice ale comunității, dar și să ofere locuitorilor ocazii de întâlnire, relaxare și divertisment.

Privită astfel, disputa din jurul festivalului nu are neapărat un câștigător și un învins. Folosind înțelepciunea atribuită regelui Solomon, am putea spune că fiecare tabără are partea ei de adevăr. Unii au dreptate când cer chibzuință în cheltuirea banului public. Ceilalți au dreptate când spun că o comunitate nu poate fi redusă doar la investiții și șantiere. Înțelepciunea unei administrații constă tocmai în găsirea echilibrului dintre aceste două nevoi.

2 gânduri despre „Codru Festival și cei 90.000 de euro care au stârnit mai multe discuții decât artiștii

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

Descoperă mai multe la Hub media Lugoj

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura